Închide
Scriitorul și profesorul universitar Radu Vancu critică dur noua programă de limba și literatura română pentru clasa a IX-a, pe care o consideră ilegitimă atât din punct de vedere al conținutului, cât și al modului în care a fost elaborată. Vancu afirmă că programa este „dictată de la centru”, construită cu „viciu de procedură” și complet ruptă de literatura și lumea contemporană, avertizând că impunerea ei riscă să transforme lectura într-o practică irelevantă pentru majoritatea elevilor.
Radu Vancu face o paralelă directă cu un scandal major din literatura română petrecut în urmă cu zece ani, când Premiul „Mihai Eminescu – Opera Omnia” a fost acordat poetului Gabriel Chifu, pe atunci vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, în detrimentul altor nominalizați, printre care Mircea Cărtărescu. Potrivit lui Vancu, premiul a fost nu doar controversat axiologic, ci și delegitimat procedural, întrucât Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor la acea vreme, ar fi decis acordarea lui în pofida unui viciu de procedură semnalat chiar din interiorul juriului.
Trista situație privind programa de limba & literatura română pentru a noua (construită cu viciu de procedură & dictată „de la centru” profesorilor din grupul de lucru) mi-a adus aminte o altă situație tristă de acum 10 ani. Sunt spețe diferite, dar amândouă privesc culturi instituționale care administrează literatura română. Să explic.
Acum 10 ani, un scandal uriaș a zguduit literatura română. Cel mai important premiu pentru poezie, Mihai Eminescu Opera Omnia, fusese acordat de Uniunea Scriitorilor unui poet mediocru, Gabriel Chifu, al cărui unic merit era cel de vicepreședinte al aceleiași Uniuni a Scriitorilor. Printre ceilalți nominalizați se găsea și Mircea Cărtărescu, propus tot de Uniunea Scriitorilor la premiul Nobel cu două luni înainte. Cărtărescu a fost socotit așadar suficient de valoros pentru Nobel – dar nu suficient de valoros pentru premiul Eminescu.
A urmat un val de proteste, în care am fost implicat și eu. Și s-a aflat atunci, în timpul protestelor, o informație incredibilă: anume că Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, acordase premiul cu un viciu de procedură. A mărturisit-o în Observator cultural Mircea Martin, care făcea și el parte din juriu; Martin îi adusese la cunoștință viciul de procedură lui Manolescu – dar acesta a decis să anunțe premiul chiar și așa, în disprețul oricărei proceduri legitime.
În ochii contestatarilor, premiul a fost complet delegitimat cu asta. Nu mai era doar o problemă de valoare – ci și una procedurală. Am protestat & am cerut anularea lui.
Scriitorii care s-au alăturat protestului nostru au fost excluși din Uniunea Scriitorilor. Li s-a luat astfel suplimentul la pensie. Unii au fost dați în judecată pentru a restitui suplimentul încasat, perfect legal, câtă vreme fuseseră membri. Așa cum a mărturisit peste câțiva ani tot în Observator cultural Ioan Pop-Curșeu, redactor la o revistă a Uniunii, a existat o interdicție care pleca de la Nicolae Manolescu de a se scrie în revistele Uniunii Scriitorilor despre contestatari altfel decât negativ.
Am avertizat atunci: dacă Uniunea Scriitorilor se va închide în această cultură instituțională a minciunii, nu va avea viitor.
Azi, după 10 ani, Uniunea Scriitorilor este într-o situație de o enormă tristețe: în pofida faptului că primește sume consistente de la bugetul de stat, Uniunea Scriitorilor este complet irelevantă. Nimic care să conteze cu adevărat nu se întâmplă prin Uniune: nici o revistă a ei nu contează. Toate editurile, festivalurile, cluburile de lectură, programele literare, programele de traduceri relevante se întâmplă în afara ei.
Încât Uniunea Scriitorilor nu mai contează pentru tineri. Media ei de vârstă este de peste 70 de ani. Nimeni sub 35 de ani nu e interesat să intre în ea. Sau să lucreze în orice fel cu Uniunea. E, pur și simplu, o inexistență.
S-a întâmplat exact cum am spus: cultura instituțională a minciunii a distrus viitorul.
Exact asta se întâmplă acum cu programa de limba și literatura română pentru clasa a noua: a pornit un val critic de contestare a conținutului ei, complet desprins de literatura contemporană. Și de lumea contemporană. Toate didacticile & pedagogiile contemporane arată că literatura trebuie predată în contextul lumii contemporane. Nimic despre asta în programă. Nimic, de asemenea, despre Inteligența Artificială, despre galaxia Zuckerberg, despre lumea digitală în care trăiesc copiii noștri.
În vreme ce contestam programa pentru conținutul ei, au apărut informații incredibile despre modul în care a fost ea generată: tot cu un viciu de procedură. La fel ca în cazul premiului Eminescu, ce era revoltător axiologic a fost dublat de un fond procedural la fel de revoltător. Și aici, în cazul programei, este vorba despre un viciu de procedură; și aici, cineva a operat discreționar, dictând nu unui juriu, ci unui grup de lucru o decizie luată dinainte.
Acum zece ani, asta a însemnat delegitimarea premiului Eminescu. Azi, asta înseamnă delegitimarea programei de limba și literatura română.
Așa că avertizez și acum: dacă această programă ilegitimă va fi impusă de minister profesorilor & elevilor, se va întâmpla pentru ei cu literatura română exact ce s-a întâmplat în ultimii zece ani cu Uniunea Scriitorilor pentru publicul larg.
Va deveni complet irelevantă. Inexistentă. În afara câtorva insulițe de norocoși, ai căror profesori vor reuși pentru ei miracole, pentru enorma majoritate a elevilor noștri literatura pur și simplu nu va mai exista.
Așa, ca finishing touch: vedeți cine se înghesuie acum să susțină această programă? Exact Uniunea Scriitorilor – care nu e în stare să facă ceva relevant pentru literatura română contemporană, dar vrea să impună manuale de literatură copiilor noștri.
Asta se va întâmpla dacă va trece programa asta ilegitimă: va subția până aproape de dispariție și puținii cititori care mai existau.
Iar o Românie care nu citește e o Românie fără conștiință de sine.
De asta această programă ilegitimă (viciată procedural, dictată de la centru, impusă fără negociere, desprinsă de lumea de azi) nu poate să treacă: cu o astfel de programă, cititul în România nu va avea viitor.
Iar o Românie în care nu se citește e o Românie fără viitor.
„Cineva de la București a hotărât”. Dezvăluiri din culisele programei de română
Autorii nu vor să schimbe noua programă de română. Ionela Neagoe, indignată