Închide
Radu Szekely, consilier al ministrului Educației, a povestit experiența vizitei sale recente la Londra, în contextul ceremoniilor dedicate Reginei Elisabeta a II-a. ”Prin ceea ce a făcut, Regina a condus prin exemplu. Precum cei mai buni profesori”, este concluzia lui Szekely.
Relatarea, integral:
Jubileele de aur, de diamant, de platină, cursele de la Royal Ascot cu petrecerile din grădinile de la Royal Enclosure – sunt amintiri la care am vrut să o adăugăm și pe cea a acestui moment solemn, de trecere. Dar ce am văzut și trăit zilele astea, de la distanță sau la Londra, culminând cu pompa și ceremonia de astăzi, e mai mult decât o amintire, un moment imortalizat digital: e ceva ce transcende istorie, religie, politică.
Ne-am plimbat pe străzi și bulevarde altădată blocate de mașini, acum închise; poliția direcționa traficul fără ca cineva să claxoneze sau să înjure supărat. Am stat calmi la cozi în multe puncte unde se aducea omagiu Reginei, unde toată lumea aștepta la fel de calmă, fără a împinge, a se băga în față sau a încerca să treacă de gardurile de protecție. Am depus flori, deși am făcut-o mai mult pentru noi – erau deja zeci de mii de buchete peste tot. Am depănat amintiri cu prieteni localnici dar și cu pelerini din toată lumea: vocea profundă și solemnă a crainicului BBC care a anunțat “the death of Her Majesty, Queen Elizabeth II” răsunase în lung și-n lat în toată lumea, și a reușit să aducă împreună oameni din cele mai îndepărtate colțuri. (O întâmplare mai amuzantă: o doamnă din Uruguay a venit să își facă un selfie cu noi, crezând că suntem aristocrați locali; nu i-am stricat plăcerea, mă întreb dacă o să caute pe google să vadă cine suntem.)
Ne-am pus să stăm și noi la coadă pentru a trece pe la catafalcul Reginei, dar la un moment dat am renunțat, cu tot regretul: pur și simplu nu mai aveam timp, am fost doar 24 de ore la Londra, din care mai rămăseseră vreo 12, iar timpul de așteptare era estimat la 15 ore în acel moment. “No matter how long this takes, I will wait: it is nothing compared to her 70 years of service”, spusese cineva. M-a făcut să simt că eram acolo în pragul eternității și să mă gândesc ce facem cu tot timpul nostru. (https://youtu.be/_qV_PqGJzDA – courtesy of Vlad Ungar)
Ce am trăit la Londra a fost emoția unei lumi întregi, nu doar a unei țări care își pierde Regina. A fost o căldură umană nemaintâlnita de mine până acum la scara asta. Un amestec de durere, admirație, recunoștință și celebrare regăsit pe fața oamenilor, în poveștile lor, în felul în care se tratau unii pe alții cu grijă și respect pentru ceea ce simțea celălalt. A fost o dovadă vie a tradiției menținute de milenii, desăvârșită cu profesionalism și respect absolute. A fost și încă o confirmare a ceea ce mi-a spus Lisa Vernon odată: “No one does pomp and ceremony quite like us, the Brits!”
Am avut în mod repetat senzația că și în moarte, regina a slujit: a permis propriilor noastre povești să rezoneze cu povestea ei. Prin moartea ei a reușit să potolească zgomotul și traficul vieții din secolul al XXI-lea în multe țări și a făcut milioane, dacă nu miliarde, de oameni să se oprească și să reflecteze asupra a ceea ce a reprezentat această femeie și asupra valorilor pe care ea le-a prețuit și acum le întruchipează de dincolo de moarte: serviciu public, datorie, credință, familie. Iar ceremoniile de azi ne-au arătat că încă știm să respectăm adevăratele valori și tradiții, și că avem nevoie de ele pentru a ne uni acolo unde multe alte lucruri ne despart. Nu îmi amintesc să fi fost vreodată parte a unui eveniment care să unească atâta lume într-o expresie de respect și admirație. (Și tot despre ceremoniile de astăzi: probabil au făcut pentru creștinătate mai mult decât a făcut orice/oricine în ultimii 70 de ani.)
Moartea Reginei va rămâne în istorie ca nașterea unei valori. Începând cu aceste zile, raportarea la Regina Elisabeta nu va fi doar trimitere la o persoană, șef de stat și de biserica, ci va fi trimitere la o normă care enunță și impune respect pentru viața pusă în slujba altora.
Eu am crescut într-o vreme în care adevăratele valori erau sub asalt. Deși le regăseam discret în familie, nu le regăseam în jur, în societate. Modelele adevărate lipseau. Așa că, la un moment dat, am înțeles că trebuie să le caut altundeva. Unul dintre ele a trecut azi în istorie. A fost unul din modelele mele preferate.
Prin ceea ce a făcut, Regina a condus prin exemplu. Precum cei mai buni profesori.
