Prorector UniBuc: Universitățile care investesc masiv în cercetare ne scot din Top 1000
17 August 2023, 17:48
Sorin Costreie, prorector al Universității din București, explică faptul că nicio universitate din România nu se mai află în Clasamentul Shanghai 1000 prin faptul că alte instituții de învățământ superior, în special din Asia, au investit masiv în cercetare și astfel au urcat în top.
”Pe scurt, poate explicația cea mai simplă este că noi avem parte de o finanțare de menținere (să nu zic de supraviețuire), așa, ca pentru toată lumea, ca să fie bine, ca să nu fie rău… E clar că aici ar fi nevoie de o finanțare direcționată, vizând în special potențialul de a face cercetare de calitate, căci trebuie spus că ierarhizarea Shanghai (ARWU – Academic Ranking of World Universities) este una bazată în special pe indicatori de cercetare.
Astfel, universitățile românești se mențin cam la fel în raport cu propria lor evoluție, fără mari salturi sau căderi, dar pentru că alte universități (în special cele din Asia) investesc masiv în cercetare, acestea urca și atunci ne scot din top 1000. Acum, una dintre reacții este că este ok și așa, căci a fi în top 1000 mondial, ținând cont de câte universități sunt în lume (aproximativ 30.000), a fi în primele 1000 din lume, înseamnă de fapt să fii în elita primelor 3% universități din lume. Întrebare: câte domenii din România au performanțe demne de a fi în primele 3% în lume?”, afirmă Costreie. Pe de altă parte, prorectorul UniBuc spune că țări cu potențial asemănător nouă (Polonia, Cehia, Ungaria, Serbia… etc) au universități în top 1000.
”Deci se poate! Dar cum?O să iau doar cazul Poloniei, pentru a vedea care a fost soluția lor, căci și ei, alături de Franța și Germania și alte țări din Europa, și-au pus această problemă în urmă cu câțiva ani. În 2018 Polonia, după 4 ani de consultări cu comunitatea academică (sic!), a adoptat o nouă lege a învățământului superior. (Aș spune învățământ universitar, căci acesta nu e cu nimic „mai superior” celui preuniversitar, ba chiar din contră, căci degeaba îngrași elefantul în universitate, dacă el vine cu picioarele de lut din preuniversitar). O parte importantă a noii legi era IDUB (Inicjatywa Doskonalosci – Uczelnia Badawcza: „Inițiativa de Excelență – Universitatea de Cercetare”). IDUB își propune explicit să stimuleze o parte dintre cele mai bune universități poloneze să fie competitive în raport cu omoloagele lor din vest și din lume.
În urma implementării IDUB, o echipă internațională de experți (condusă de profesorul danez Lauritz B Holm-Nielsen, fost rector al Universității Aarhus, care a fost și la noi în cadrul programului PSF – Policy Support Facility de la MCID și care a subliniat că cercetarea noastră este mult prea fragmentată și subfinanțată), a selectat 10 universități care au primit o finanțare suplimentară de aproximativ un miliard de EURO. (Planuri similare sunt și în Franța și Germania, dar o să rămânem cu mica analiza doar la sistemul polonez, fiind cel mai apropriat structural de al nostru). Ce e interesant este că aceste fonduri au reprezentat cam 10% peste ceea ce primeau acele 10 universități de la bugetul de stat în mod regulat, deci nu foarte mult (nu au avut parte de creșteri spectaculoase, precum universitățile din China, de exemplu, care acum domina ca număr topul ARWU), dar aceste fonduri au venit cu o mult mai mare libertate de utilizare a lor. Cele mai multe s-au cheltuit prin angajarea a unor tineri cercetători, dornici să publice cât mai mult în reviste prestigioase. Bineînțeles că s-au făcut investiții și în laboratoare și instrumente… etc, dar cel mai mult s-a investit într-o resursă umană de calitate care s-a constituit într-o rețea de cercetători cuplați internațional, care au ridicat atât volumul, dar mai ales calitatea publicațiilor din universitățile lor. Repet, important nu este atât volumul total al cercetărilor (la noi se premiază „cercetători” care publică și zeci de articole pe an, necitate și necitite de nimeni), cât calitatea lor, impactul lor asupra cercetării mondiale.
Pe scurt, dacă vrem, putem. Where there is a will, there is a way. Dar vrem?”, explică Sorin Costreie.
