Închide
de Marcel Bartic, profesor
Potrivit legilor prezentate astăzi de doamna ministru, un profesor cu un comportament abuziv nu va mai intra la ore dar i se va plăti salariul până când justiția va hotărî dacă este sau nu vinovat.
E o decizie care exonerează școala de responsabilitate. Directorii școlilor se tem să ia decizii în acest sens deși ei au această responsabilitate plus instrumentele de care e nevoie.
Conform Statutului personalului didactic, în cazul unei abateri disciplinare (iar comportamentul abuziv față de copii este o abatere gravă), se constituie o comisie de disciplină iar consiliul de administrație stabilește sancțiunile în funcție de gravitatea faptei cu avertisment, diminuarea salariului de bază sau desfacerea contractului de muncă. Cu alte cuvinte, se face o anchetă, există o comisie care se asigură că nu sunt acuzații nefondate, audiază elevii, profesorul și martorii iar decizia este luată în Consiliul de administrație. Suficiente filtre pentru a preveni eventuale abuzuri.
Să lași exclusiv în mâna unei Justiții lente o decizie pe care școala trebuie să și-o asume imediat înseamnă că îi iei angajatorului orice instrument de a sancționa un angajat care nu respectă normele de conduită morală și profesională.
Practic, prin această lege, este pasată responsabilitatea organelor judecătorești când, de fapt, decizia putea fi luată rapid și eficient în cadrul școlii. Până când va fi emisă o sentință, profesorul abuziv va fi bine mersi plătit, nu intră la ore și probabil va fojgăi niște hârtii prin școală pentru a-și justifica ziua de muncă. Cazul profesoarei de la Școala Ovidiu, județul Constanța, este relevant în acest sens. A fost trimisă în judecată în 2019 și a primit sentința în 2023.
Ca să vă faceți o idee cam cât timp trebuie sa le plătim salariile profesorilor violenți.
Dar dacă, mă întreb eu, profesorul respectiv angajează un avocat bun și plimbă dosarul ăla niște ani buni până când uită lumea de el? Mai găsește niște vicii de procedură, mai face un apel, mai un apel la apel și tot așa?
Nu e ca și cum în România nu se întâmplă lucruri de astea.
Nu era mai simplu ca, odată dovedită fapta, să-l dai dracului afară să nu faci de râs o întreagă categorie socio-profesionala?
