Închide
În timp ce sindicatele au anunțat că vor boicota începutul de an școlar și strâng semnături pentru declanșarea grevei generale, există și cadre didactice care vor merge la școală pe 8 septembrie și își vor desfășura activitatea normal.
Educație Privată a invitat profesorii aflați în această categorie să explice de ce nu vor participa la boicot și de ce aleg să fie alături de elevii lor la început de an școlar. Declarațiile lor vor fi publicate într-o nouă serie de articole, intitulată „Profesori care vor fi în clasă pe 8 septembrie”.
Sensul acestei campanii este respectarea echilibrului și a diversității de opinii. Menționăm că eventualele reacții injurioase, agresive sau insultătoare la adresa profesorilor care au decis să vină la clasă din prima zi de școală nu vor fi tolerate pe niciunul dintre canalele de comunicare gestionate de Educație Privată.
Primul cadru didactic care a acceptat să își spună punctul de vedere este Delia Purghe, profesoară de limba română în Șimleu Silvaniei:
„Voi fi în clasă și voi cere orar. Nu mă deranjează cele două ore în plus, nu mă supără ideea de a-mi găsi ore într-o altă școală, nu am alergat după ore suplimentare. De ce? Dacă vrei să lucrezi bine, în învățământ nu ai cum să o faci cu multe ore suplimentare.Poți fizic, dar psihic – imposibil. Regret faptul că mulți colegi folosesc un vocabular inadecvat atunci când își susțin opiniile legate de sistemul educațional actual. Toate aceste mesaje vorbesc despre cine suntem cu adevărat. Ah, uitasem: șefii din sindicat nu mă reprezintă.
Ciudat gândește doamna profesor. Pe de o parte îi susține pe tineri, spunând că debutanții ar trebui să aibă un salariu corect, pe de altă parte nu are nimic împotriva faptului că tinerii/debutanții vor rămâne fără ore. Le vom lua noi, titularii cu vechime, ca mine si ca domnia sa. Nici pe mine nu mă deranjează cele 2 ore in plus deloc, ore suplimentare am avut in 2 ani din cei 25 vechime, dar nu pot asista cu.atâta seninătate la mizeria prin care colegi mai tineri, foarte, foarte buni si iubiti de elevi, rămân fără ore prin decizia unor persoane complet pe dinafara sistemului, cum ar fi dna secretar de stat pt preuniversitar, Irina Danielescu… Pare cel puțin ipocrit răspunsul doamnei profesor din Șimleu Silvaniei…
Felicitări din inimă! Dacă nici acum cei din învățământ nu înțeleg că trebuie să susținem acest guvern proeuropean, mă gândesc câți dintre ei au votat cu AUR…🌹
Nu voi face grevă la începutul școlii. Din mai multe motive. Să începem cu acest joc de gleznă pe care l-am remarcat la partidul X, care ține sindicatele în mână și prin intermediul lor, stârnește oamenii la luptă, asigurându-se, prin postacii și re-postacii lor, că alimentează ura inter-profesională, scindarea în societate și revolta împotriva unor nedreptăți pe care, în realitate, tot ei le-au creat și chiar le-au legalizat. Mă refer, de exemplu, la categoriile de speciali create prin pensionări la vârste anormal de fragede, la pensii speciale și alte beneficii nemeritate și la tot felul de prescuri alocate slugilor de partid sau celor care trebuiau corupți pentru apărarea unor interese mici și murdare. S-au acumulat în timp privilegii nedrepte pentru diverși oameni/diverse grupuri, iar posesorii acestor privilegii vor acționa instinctiv pentru a și le conserva. Deciziile care au generat discriminare și nedreptate au fost create și votate în parlament, iar acum sunt utilizate ca praf de pușcă pentru a arunca masele într-o luptă socială distructivă, care duce la ruperea coeziunii sociale, la ură. Aceiași oameni și aceleași partide care au creat și legalizat prin voință politică nedreptatea nu numai că nu-și mai asumă ulterior responsabilitatea pentru deciziile lor, dar, prin politrucii lor de serviciu și prin sindicatele aservite, opresc orice încercare de corectare a greșelilor. Cum? Printre altele, îndemnând fraierii la luptă.. Eu nu voi face parte din corpul de luptă care este acum alimentat. El nu este pus în funcțiune pentru noi, profesorii, nici pentru interesele educației, așa cum s-ar crede, ci este declanșat în încercarea disperată de a-i detrona pe cei care încearcă să corecteze câte ceva, să-i dea jos de la guvernare pe cei care le amenință de fapt lor pozițiile și care riscă să decupleze de la robinetul cu beneficii plătite din bugetul de stat pe cei care sunt abonați acolo. Noi pentru ei suntem trimiși la luptă, nu pentru noi. Să luăm ca exemplu greva trecută. Nici la aceea eu nu am participat. Am privit-o ca spectator și am remarcat câteva aspecte demne de punctat: mai întâi, tot respectul pentru solidaritatea unică dovedită de colegii mei; cu adevărat inedită. Mai apoi, am observat modul în care ura era întreținută de media în societate, alimentată de mesaje foarte bine plasate, construite pe comparații inter-profesionale înveninate cu ură. Am remarcat și practica șantajării celor care erau de alte opinii (noi luptăm, voi nu luptați; beneficiile câștigate de noi le veți avea și voi, bla-bla). În fapt, greva a încetat brusc, atunci când ăia care au și pornit-o au dorit acest lucru. Ne-au dat ca beneficii 3 lei în rate (pe care nici nu-i aveau), au pozat împreună cu sindicatele în făcători-de-dreptate, au încercat să-și extragă câștigurile electorale, acestea fiind, în realitate, miza principală a întregii lupte. Totul cu același cost: distrugerea coeziunii sociale, ura inter-profesională. Sumele așa-zis câștigate la acea grevă au contribuit la valul inflaționist (ca și cele câștigate de alte sindicate și de grevele lor, desigur), iar cei 3 lei câștigați s-au transformat în 30 de lei pierduți (a scăzut puterea de cumpărare, de exemplu). Jocuri politice. Care oricum nu i-au dus nici pe ei unde s-au așteptat, adică la puterea deplină și la control total. Dar, cu siguranță, efectele grevei nu au servit nici interesele noastre, așa cum se povestește. Toate acțiunile au fost dirijate de la centrul politic și au fost propulsate de interese politice și de politruci meschini și flămânzi, care trăiesc alăptându-se de la țeava bugetului de stat. Partea și mai rea este că prin manipularea aceasta au forjat ura, frustrările și fricile oamenilor, au săpat în unitatea socială care ar trebui să se clădească pe încredere, nu pe disensiuni. Acești anonimi, specializați în încordarea arcului de aruncare a fraierilor în luptă, sunt mânați doar de dorința de a-și menține propriile privilegii de clan, de instinctul natural de a-și menține propriile beneficii (putere, locuri de muncă, voturi, lapte și miere de la bugetul statului etc.). Cine suntem noi, profesorii în ecuația aceasta? Niște pioni manevrați de oameni care n-ar avea nici ce mânca dacă proști ca noi nu s-ar lăsa atrași în luptele lor. Da, în luptele lor și nu în luptele noastre. Asta am înțeles eu: că sunt trimis la luptă de niște lichele, ca să le satisfac unor rupți-în-paișpe interesele meschine și prostești. Mai am și alte motive să nu fac grevă, dar să ne oprim la acesta: eu nu mă mai las folosită de cei care își apără privilegiile și mă consideră pe mine doar o marionetă. Eu nu mai lupt. Nu mai lupt pentru că este doar o aparență că luptăm pentru noi. De fapt, suntem folosiți, trimiși la luptă pentru interesele lor. Să lupte. Fără mine. Eu vreau dreptate pe bune. Vreau un sindicat care să vină cu soluții reale de reformare a sistemului pe criterii de calitate. Vreau să se taie de unde trebuie și cât trebuie, ca să nu se mai distribuie costurile aleatoriu în sistem și ca să nu se mai întâmple ca acum, când sunt plătite nedreptățile sociale de cine se nimerește, nu de cine trebuie să plătească. O societate croită strâmb are nevoie de o operație chirurgicală dură. Sigur că nu sunt de acord cu sacrificiul discreționar al educației. Sigur că mă revoltă că economiile statului au început în mod nesemnificativ cu educația. Mă aștept ca sindicatele să nu mai strige Jos Guvernul Y, ci Hai să facem dreptate socială: așa și așa!! Strigătul la luptă pe interese politice este egal cu păstrarea privilegiilor de către hahalere, întoarcerea puterii în mâinile incompetenților care n-ar avea nici ce să mănânce dacă nu ne-ar prosti pe noi. Lupta mea sub aceste sindicate aservite ar însemna salvarea disperaților care vor să-și mențină privilegiile și să apere nedreptățile deja instituite în societate. Eu vreau ca sindicatele să strige pentru corectarea nedreptăților, să întrebe câți bani s-au recuperat de către stat de la fraudatorii care sifonează bugetul, vreau să ceară permanent informații despre sumele recuperate de la sifonatorii bugetului și despre legile votate în parlament pentru acest scop. Vreau să strigăm toți pentru legi care să corecteze nedreptățile inter-profesionale și să elimine privilegiile și uzurpatorii din societate. Vreau un sindicat care să apere interesele mele, iar interesele mele sunt legate de echitate, nu de aparența echității. E mult mai simplu să strigi Jos Guvernul!, doar că asta este exact ceea ce-și doresc și păpușarii noștri, în disperarea lor după menținerea propriilor privilegii. Nu. Eu nu voi lupta pentru ei. Și nu voi lupta sub un sindicat care are discursuri ce scindează unitatea socială prin ură. Încrederea este obligatorie într-o societate sănătoasă. M-am săturat de deconstrucție. Vreau un sindicat care zidește. Care cere însănătoșirea pe bune a sistemului educațional și a celui social. Eu nu mă voi lăsa șantajată, blestemată și alte scheme ridicole de manipulare care văd că funcționează excelent în media. Nu-mi pasă cine mă înjură, nu lupt. Aș dori de la sindicate o luptă adevărată, bazată pe lobby, scrisori deschise, dialog real etc. și nu pe greve și alte forme de șantaj. Aștept ca sindicatele să-și mai schimbe instrumentele de presiune, să dovedească mai multă eficiență în dialogul cu puterea, pentru a contribui la o reformă dreaptă și sănătoasă, care să conducă la corectarea aberațiilor politice și la eliminarea surselor de subzistență pe care le au actualii paraziți sociali. O luptă bună are o perspectivă mai largă și răspunsuri lucide la întrebările: eu cu cine și eu pentru ce mă voi lupta?!, Cui aduce beneficii lupta mea?, Cine mă îndeamnă la luptă? etc. Sănătate la toată lumea!
Nu știu dacă voi avea o clasă.
Aparent mâine aflu dacă postul pe care m-am pretransferat după 1 an petrecut la catedra departe de familie (stat în gazda în timpul săptămânii) mai este în ecuație.
Nu pot să îmi exprim dezamăgirea. Titulară fiind, mă întreb eu unde voi lucra?
Nu mai doresc în numele jobului sa stau departe de soț și de copil, după ce am învățat din greu să fiu titulară.
Si eu voi fi in clasa pe 8 septembrie.
Cresterea numarului de copii la clasa este o greseala, dar a preda doua ore in plus pe saptamana se poate accepta lejer.
Pe 8 septembrie voi fi la catedră. Nu pentru că am uitat ce înseamnă să lupți, ci pentru că am familie, rate și o casă de terminat. Am fost în greva din 2023, am pierdut bani, am fost judecată și hulită, iar sindicatele au acceptat „oferta expirată” promisă. Ce e mai dureros? Că toți, inclusiv cei care nu au stat în grevă, au luat beneficiile de după, iar noi am rămas cu pierderile. Eu nu mai risc încă o lovitură financiară.
Legea 141/2025 aduce un val de schimbări care lovesc direct în noi: plata cu ora redusă cu aproximativ 50% (calculată la media de ore lucrătoare, nu la norma didactică), 2 ore săptămânale de pregătire remedială neplătită, clase și grădinițe comasate care vor aglomera și mai mult colectivele, burse reduse și un Contract Colectiv de Muncă slăbit, unde salariile nu mai pot fi negociate. Se vinde ideea de „digitalizare” ca o soluție, dar în realitate ne va aduce birocrație în plus și ore neplătite de adaptare.
Văd toată vâlva din mass-media și din online: părinți care ne denigrează, ne judecă și spun că „ne merităm soarta” pentru că, vezi Doamne, am fi votat cu Nicușor Dan. Serios acum? De unde știți voi cu cine am votat? Da, au existat câteva cadre didactice care au făcut politică pe la ore și au îndemnat la vot, lucru greșit, evident, dar asta nu dă dreptul nimănui să bage tot corpul didactic în aceeași oală. Și, între noi fie vorba, nu există vreun politician care ar fi făcut minuni peste noapte.
Se repetă obsesiv „salarii mari” și „vacanțe de trei luni” pentru profesori. Realitatea? Nu avem trei luni de vacanță, și chiar și în pauzele oficiale lucrăm: planificări, portofolii, cursuri, ședințe, rapoarte, proiecte. A fi la catedră înseamnă muncă emoțională, psihică și birocratică enormă, nu „patru ore pe zi” cum își imaginează unii. Iar cei care spun „munciți puțin pe bani mulți” habar nu au ce înseamnă să gestionezi 25-30 de copii, să faci față presiunii părinților, programelor schimbătoare și lipsei cronice de resurse.
Miniștrii educației sunt aleși „pe sprânceană” din cercuri politice, nu din rândul oamenilor care au pus vreodată piciorul într-o sală de grupă sau de clasă ca să lucreze cu copii zi de zi. Habar nu au cu ce se mănâncă meseria asta și totuși se dau mari experți în educație. Vai, mama lor!
Schimbă legi, norme și programe după bunul plac, cum cred ei că „sună mai bine” sau dă bine la televizor, fără să consulte real oamenii din teren. Asta se întâmplă când nu alegi un ministru din rândul celor „căliți” în sistem, cineva care știe exact unde trebuie punctat, ce trebuie reparat și cum să facă schimbări care chiar funcționează.
Educația nu are nevoie de politruci care văd școala doar din documente și ședințe cu catering. Are nevoie de oameni competenți, drepți, onești și în ton cu realitatea de la catedră. Până atunci, tot ce vedem sunt reforme făcute pe genunchi, iar noi, profesorii și elevii, suntem cei care plătim nota.
Așa că, un sfat prietenesc: să nu mai mănânce bureți și să ne lase cu miturile ieftine. Realitatea de la catedră nu se vede de pe canapea sau din studiourile TV. Și până nu pui mâna pe catalog și nu trăiești o zi reală în sala de grupă, nu ai dreptul moral să judeci.
Îmi pasă de copii, dar trebuie să îmi protejez și stabilitatea financiară. Într-un sistem care cere tot mai mult și oferă tot mai puțin, aleg să fiu prezentă pentru copiii mei, nu pentru a hrăni o nouă iluzie sindicală. Am învățat pe pielea mea: fără respect și onestitate din partea celor care ne conduc, sacrificiul profesorilor rămâne doar o cifră în statistici.
Vreau greva si ar fi bine sa faca toata lumea …UNITI VOM INVINGEaltfel va merita ti soarta…dragi cadre didactice……………..
P.S Cred ca ati primit salariul diminuat ptca sa luat norma de hrana…nul acesta nu am luat tikete de vacanta…..,si acesta este doar inceputul. acest guvern .,,acest ministru trebuie sa plece