Profesori care nu au ce căuta la catedră

Profesori care nu au ce căuta la catedră

de Marcel Bartic, profesor de istorie

„Evalueaz-o pe mă-ta!”

Asta este reacția unei doamne profesoare la un articol în care cineva a propus ca profesorii să fie evaluați mai serios după rezultatele de la simulare.

O altă „doamnă” spune ca e vina „prostalăului” de copil că nu învață.

Sunt doar două exemple din sutele de reacții scrise, spuse, scrâșnite pe același ton.

Rezultatele la simulare par, dintr-odată, cea mai mică problemă pe care o avem în învățământ.

Sigur că rezultatele astea nu pot fi explicate doar prin ceea ce fac, nu fac sau pot face profesorii. Evident că trebuie să vorbim și despre cât și cum avem timp sa fixăm noțiunile alea la clasă, de condițiile în care o facem, de perioada pandemiei în care învățarea a avut de suferit. Sigur că da, sunt mulți factori de care trebuie să ținem seama, sunt sigur că și autoarea propunerii este conștientă de toate lucrurile astea.

Reacțiile unor profesori însă arată însă că unii pur și simplu nu au ce căuta la catedră. Nu și-au înțeles misiunea, rolul în sala de clasă, responsabilitatea pe care o au față de copii. Un rezultat mai slab poate fi explicat, poate fi îmbunătățit, ajustat prin programe de educație remedială. Atitudinea față de proprii elevi însă nu mai poate fi schimbată.

Doamnelor, domnilor profesori!

Dacă meseria asta vă provoacă atâta stres, insatisfacții și nemulțumiri, de ce mai stați la catedră? Dacă vă deranjează ca sunteți evaluați prin atâtea examene, grade didactice, asistențe la oră, cine vă oprește să vă alegeți o altă carieră, o viață mai liniștită, un salariu poate mai generos? Slavă-domnului, piața muncii în România este destul de ofertantă!

Nu, doamnelor și domnilor profesori, nu rezultatele slabe sunt problema. Poate că nimeni nu v-ar fi reproșat ceva dacă reacția dumneavoastră ar fi sunat altfel. Dacă ați fi spus, da, uite, e regretabil că am avut rezultatele astea, vom încerca să-i ajutăm mai mult, avem nevoie de un pic mai multă susținere din partea părinților, inspectoratelor, Ministerului. Ne confruntăm cu problemele astea și astea, nu ne descurcăm, dar avem toată deschiderea în a le da o mână de ajutor copiilor.

Știți ceva?

Ați fi avut o surpriză. Ați fi simțit înțelegere și solidaritate din partea tuturor. Agresivitatea și mârlănia cu care ați răspuns unor nemulțumiri legitime a agravat situația și a evidențiat, încă o dată, că problema cea mai mare e faptul că vă urâți meseria. Poate veni Ministerul cu o mie de reforme, sute de cursuri de perfecționare, triplarea salariilor. Atitudinea dumneavoastră va rămâne aceeași.

Unii dintre dumneavoastră nu sunteți făcuți sa fiți profesori.

Lăsați locul cuiva căruia îi pasă de copii!

Vreți să mai știți ceva?

În școlile din România sunt astfel de profesori. Oameni cărora le pasă. Și ei, ca și dumneavoastră, au multe hârtii de făcut, examene de dat, evaluări peste evaluări, sunt încărcați de birocrație și se luptă cu tentative anemice și fără fond ale reformelor venite dinspre guvernanți. Din școli de stat, da, dacă asta voiați să mă întrebați. Oameni care fac pregătire cu elevii lor gratuit. În afara programului. Sper doar să ajungă într-o zi să reprezinte o masă critică.

Intuiesc, în cele din urmă, că îmi veți reproșa că lucrez în învățământul particular și că am cine știe ce interese să denigrez școlile de stat. Nicidecum. Întotdeauna am dat exemple ale unor colegi de la stat, care m-au impresionat prin statura intelectuală și devotamentul față de copii. Învățământul particular are limitele lui și în nici un caz nu va fi vreodată vreo soluție pentru marea masă a copiilor din România.

Școlile particulare au însă ceva ce școlile de stat nu vor avea niciodată.

Un profesor care s-ar exprima cu „evalueaz-o pe mă-ta” ar zbura din școală în secunda doi.

Un astfel de om nu ar avea ce căuta într-o școală.