Închide
Profesor nu devii din întâmplare
de Cătălin Zaman, profesor de limba română și director al Colegiului Național ”Mihai Eminescu” din Buzău
Într-o zi, pe o rețea de socializare, am descoperit o replică formulată cu ușurință, care spune mult despre felul în care este perceput astăzi sistemul educațional:
„Ce dacă nu s-au făcut profesori? Nu au vrut, dar și ei ar fi putut.”
La prima vedere, pare o afirmație inofensivă. În realitate, ea ascunde una dintre cele mai periculoase idei care s-au strecurat, în timp, în mentalul colectiv: aceea că meseria de profesor este o opțiune de rezervă, o soluție de compromis, un loc în care ajungi dacă nu ți-ai găsit drumul în altă parte.
Dar tocmai aici este problema: nu, nu oricine poate fi profesor.
Și nu pentru că ar exista o elită inaccesibilă, ci pentru că această profesie presupune mult mai mult decât cunoaștere de specialitate, presupune vocație, echilibru, răbdare, capacitate de a construi, zi de zi, în oameni. Presupune rezistență la presiune, luciditate și, mai ales, responsabilitatea de a modela destine.
A devenit aproape un reflex să minimalizăm această profesie, să o tratăm ca pe o variantă comodă, stabilă, „sigură”. În realitate, este una dintre cele mai dificile, pentru că rezultatele nu se văd imediat, pentru că succesul nu se măsoară în cifre rapide, ci în oameni formați în timp.
Din păcate, această percepție eronată contribuie la degringolada din sistem. Atunci când meseria de profesor nu mai este respectată ca profesie de vocație, ci este percepută ca refugiu, standardele scad inevitabil. Iar acolo unde standardele scad, suferă elevii și, în final, suferă întreaga societate.
Este, desigur, nedrept să punem întreaga responsabilitate pe umerii celor care aleg această cale fără convingere. Sistemul însuși are vulnerabilitățile sale: politici educaționale incoerente, instabilitate, lipsă de predictibilitate. Toate acestea descurajează performanța și, uneori, diluează criteriile de selecție.
Dar, dincolo de toate acestea, rămâne un adevăr simplu și esențial: educația nu poate fi construită fără profesori buni, iar profesorii buni nu apar întâmplător. Ei se formează, se construiesc și, mai ales, aleg conștient această profesie.
Meseria de profesor este una dintre puținele profesii care înnobilează în dublu sens: pe cel care o practică și pe cel care beneficiază de ea. Un profesor adevărat nu transmite doar informație, ci creează sens, formează caractere și deschide drumuri.
De aceea, nu este o meserie pentru oricine. Și nu ar trebui să fie.
Ar trebui să fie un țel pentru cei care conduc destinele educației recâștigarea respectului pentru profesie și pentru cei care o aleg din convingere, nu din lipsă de alternativă. Pentru că, în cele din urmă, calitatea unei societăți se vede în calitatea profesorilor săi.