Un copil educat este un om câștigat, Alătură-te comunității www.educatieprivata.ro și vei afla
primul sau prima despre ceea ce te interesează : concursuri, olimpiade, baterii de teste, meditații
sau despre activitățile de timp liber pe care le recomandăm.
Prin completarea datelor pentru Educație Privată ești de acord cu Termenii de Utilizare si Nota de
Confidențialitate.
Alătură-te comunității cadrelor didactice www.educatieprivata.ro si vei avea acces la exemple de
bune practici, invitații la seminarii și conferințe despre educație și anunțuri de carieră din țară
sau stăinătate.
Prin completarea datelor pentru Educație Privată ești de acord cu Termenii de Utilizare si Nota de
Confidențialitate
Un părinte informat se va înțelege mult mai ușor cu propriul copil. Alătură-te comunității de
părinți www.educatieprivata.ro și vei primi informații despre sistemul de învățământ privat,
alternativele educaționale, ofertele școlilor private, consursuri și olimpiade, meditații sau
programele de pregătire anunțate de unitățile școlare partenere.
Prin completarea datelor pentru Educație Privată ești de acord cu Termenii de Utilizare si Nota de
Confidențialitate
Ortansa Ecaterina Ioniță, profesoară în București, a expus, pe pagina sa de Facebook, două teorii despre cadrele didactice care refuză să predea online.
Profesoara, care publică în mod constant experiențele sale sub forma unui ”Jurnal de profesor în vremea pandemiei”, spune că acele cadre didactice reticente față de școala virtuală au una din două probleme: fie nu sunt stăpâni pe ce fac, fie le e frică.
Postarea Ortansei Ioniță, integral:
Se discută peste tot despre profesori care refuză să intre online pentru a face orele. Eu am două teorii despre cauza pentru care nu doresc să facă asta: fie nu sunt stăpâni pe ceea ce fac, fie le este frică că aflându-se cunoștințele pe care le au sau modul de predare vor rămâne fără “scaun”. Să ne înțelegem, nici 10 calculatoare nu fac cât un profesor și oricât ar încerca cineva să te copieze nu îi va ieși niciodată activitatea fix așa cum o faci tu. Este ca la gătit! Rețeta este aceeași, ingredientele la fel, bucătarul însă fiind altul, mâncarea iese diferit.
Din fericire (sau din păcăte pentru unii) învățământul online ne-a cam arătat cine face cu responsabilitate orele și cine nu. Profesorii care aduceau idei și metode inovative, atractive și interactive pentru elevi în școala tradițională, vor căuta soluții, aplicații și platforme și pentru școala online.
Cine nu avea metodele pedagogice sau dăruirea de a se implica, nu o va face nici acum. Părerea mea este că dacă nu ești bine pregătit ori te specializezi ori te reprofilezi.
Mai este și categoria “greilor” care consideră că sunt veterani pe plantație sau cei cărora pur și simplu le este frică de tehnologie (nu glumesc, am întâlnit persoane născute mai devreme care au intrat în panică când li s-a cerut la facultate să realizeze la TIC un material digital sau persoane care se lăudau că au diplomă pentru asta, dar nu știau să realizeze un tabel).
Sunt convinsă că voi deranja anumite persoane cu această postare, însă menționez că este o părere formată în decursul celor 18 ani de când sunt prin învățământ, ultimii convingându-mă că profesorii (și nu numai) sunt persoane care trebuie să fie dispuse să învețe pe tot parcursul vieții (aici nu mă refer la vânătoarea diplomelor, ci la competențele dobândite), să fie dispuși să împartă, adaptabili (iată situația actuală) și să practice peer learning. Dacă aș avea cum, aș plăti profesorii în funcție de aceste skill-uri și de performanța de la clasă (aici mă refer la autonomia elevilor, la plăcerea cu care se implică în activități, la cunoștințele dobândite în sala de clasă, la abilitatea de a lucra în echipă și nu neapărat la diplomele obținute).
sau cei cărora pur și simplu le este frică de tehnologie (nu glumesc, am întâlnit persoane născute mai devreme care au intrat în panică când li s-a cerut la facultate să realizeze la TIC un material digital sau persoane care se lăudau că au diplomă pentru asta, dar nu știau să realizeze un tabel).