Închide
O profesoară de la școala din Prislop, județul Sibiu, afectată de decizia de comasare a unităților de învățământ cu mai puțin de 500 de elevi, afirmă că decizia de închidere a unei școli implică mai mult decât o economie la buget.
Într-o scrisoare publicată de Turnul Sfatului, profesoara Nicole Sporiș afirmă că, atunci când decizi să închizi o școală, „tai și din speranță”.
Cadrul didactic predă la școala din satul Prislop, comuna Rășinari.
”Eu am venit la Prislop ca un profesor la început de drum. Am rămas pentru că am găsit aici nu doar o școală, ci o familie. Și îmi e greu să îmi imaginez cum ar fi să le spun copiilor că nu ne vom mai vedea zilnic, în aceiași patru pereți”, transmite profespara, în mesajul publicat de Turnul Sfatului.
Δn fiecare zi aici se întâmplă ceva important: un copil înțelege în sfârșit cum se scrie corect un cuvânt, altul descoperă că știe tabla înmulțirii, iar altul își face curaj să citească tare, în fața clasei. Mai există și curiozitate, bucurie sinceră când înveți ceva nou, și un respect aparte pentru „doamna” care vine zi de zi, indiferent de vreme”, explică profesoara Nicole Sporiș.
„Nu avem laboratoare de informatică, biblioteci pline sau elevi de ordinul sutelor. Dar avem ceva ce nu se poate câștiga cu bani sau fonduri. Avem un colectiv de-a dreptul mișto, manageriat de un director mișto, care ne-a invățat mai întâi de toate cum să devenim o familie, cum să ne ajutăm unii pe ceilalți și cum să gestionăm anumite situații.
În acești trei ani, nu m-am dus niciodată la școală cu groază. Nici măcar în zilele mai grele. M-am dus cu bucurie, pentru că iubesc ceea ce fac.
(…)
Știu că undeva, într-un birou, această decizie e doar o semnătură. Dar aici, la Prislop, e o rană. O rană pentru o comunitate care și-a ținut copiii aproape de școală. O rană pentru părinții care nu îi vor mai putea trimite zilnic. O rană pentru mine și pentru colegii mei, care știm că fiecare clasă pierdută înseamnă o parte din viitor pierdut”, explică profesoara.