Închide
Valentin Naumescu, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai și fost diplomat, explică, pe pagina sa de Facebook, care este prețul deciziei NATO de a nu interveni în războiul din Ucraina.
Preluăm textul, integral, cu permisiunea autorului:
PREȚUL NEINTERVENȚIEI – marți, 1 martie 2022, ora 19.
Istoria va consemna clar și răspicat că Occidentul nu a apărat militar Ucraina, de frica războiului cu Rusia, deși invazia Ucrainei a însemnat sfârșitul ordinii de securitate europene post-Război Rece.
Când Germania nazistă a răpit regiunea Sudetenland Cehoslovaciei, în 1938, pe motivul fabricat că etnicii germani care locuiau acolo ar fi fost persecutați de autoritățile cehoslovace, Vestul s-a bucurat cu naivitate, crezând că a calmat astfel agresiunea lui Hitler și că a scăpat numai cu atât. Nu, nu a scăpat numai cu atât!
Putin își înarmează, extinde și dezvoltă Armata de mulți ani. Se știa asta. În 2008 a lovit Georgia. În 2014 a lovit Ucraina prima dată, a anexat Crimeea și a blocat Donbas. Reacțiile au fost moi, formale, iar Occidentul a continuat să facă business cu Rusia, crezând că nu e nimic grav. Șirul naivităților și complacerii comode într-o situație de coabitare cu agresorul a continuat până zilele trecute.
Anul trecut, Președintele Macron ne spunea că „NATO este caduc, fiindcă a apărut în timpul Războiului Rece iar Uniunea Sovietică nu mai există…” Vedem că NATO este astăzi mai valabil și mai important ca oricând!
Acum suntem în plin război. Rusia a atacat, de fapt, nu numai Ucraina, ci Europa și ordinea occidentală.
Vestul pare că a înțeles, abia acum, cât de gravă este amenințarea dar este prea târziu pentru a mai putea lua în considerare formarea unei coaliții multinaționale care să apere Ucraina.
Se vede clar că Rusia ar fi putut fi învinsă și pusă la punct de o coaliție a țărilor occidentale (alta, nu NATO) sau chiar de NATO, dacă Ucraina ar fi fost invitată să adere la alianță în 2008.
Până și Ucraina, care nu are o armată impresionantă ca dimensiuni, i-a rezistat cât a putut armatei invadatoare. Dar societățile occidentale nu mai vor să lupte, mai ales pentru alții.
Pentru admirabilul Zelenski și echipa lui politică, ar putea fi deja prea târziu.
Foarte curând, Rusia dorește să anunțe o nouă conducere la Kiev, pro-rusă și autoritară, care să transforme țara într-un al doilea Belarus. Nu vom mai vedea curând alegeri libere și corecte în Ucraina.
Bineînțeles, nu va fi recunoscută internațional conducerea instalată cu forța de Moscova, dar realitatea de pe teren va fi dată de DREPTUL FORȚEI. Putin a schimbat deja paradigma lumii, întorcându-ne la paradigma războiului.
Sancțiunile occidentale vor începe să-și facă efectul, într-adevăr, și vor deteriora puternic situația economică internă a Rusiei în lunile următoare. Pentru Zelenski și opțiunea pro-occidentală a Ucrainei ar putea fi însă prea târziu.
ȘTIM, RUSIA VA PIERDE RĂZBOIUL PE TERMEN LUNG, atunci când se va face bilanțul beneficiilor pentru cetățenii de rând (care vor avea numai de pierdut din această agresiune), dar pe termen scurt dezastrul Ucrainei pare iminent.
Povara neintervenției și a lăsării Ucrainei neapărate în fața agresorului va urmări multă vreme liderii politici occidentali, chiar dacă acum mobilizarea în privința sancțiunilor este remarcabilă.
Unitatea afișată acum de NATO și UE, deși binevenită, ne ajută însă doar pe noi, cei dinăuntru, care plângem și facem galerie de pe margine pentru Ucraina. Prea puțin sau deloc îi ajută pe ucrainenii rămași în bătaia tirurilor de rachete și a tancurilor rusești.
Dar oare prețul neintervenției militare pentru Ucraina se va opri la problemele de conștiință ale liderilor politici care nu au luat în considerare să apere Ucraina sau va exista și un altul, concret, dincolo de frontierele Ucrainei ocupate?
Se va opri Putin aici?
