Închide
Profesorul universitar Dragoș Iliescu, director al Școlii Doctorale de Psihologie și Științele Educației, afirmă că întreaga controversă declanșată de raportul transmis către presă de Institutul de Științe ale Educației reprezintă o situație ridicolă.
Cadrul universitar menționează că ”vorbim aici de IȘE, care este o instituție subordonată Ministerului și care atunci când se exprimă public are obligația de a lucra în limitele acestei subordonări. În mod special atunci când emite un punct de vedere cerut de o entitate externă, într-un context complicat din perspectiva imaginii publice a reformelor (nepopulare, evident), are obligația de a se coordona în pozițiile sale cu ministerul de care aparține.”
Argumente aduse de prof. univ. dr. Dragoș Iliescu pe blogul său:
cred că e nevoie să clarificăm ce anume este “o cercetare” și ce anume este “o opinie”. Zic asta, ca să înțelegem amploarea reală a fenomenului (adică, inexistența vreunei probleme serioase aici). IȘE a primit o cerere privind informații, pe care nu le avea. Ar fi putut construi ca răspuns o opinie. Opinia este o judecată subiectivă, exprimată de o persoană sau instituție, bazată pe interpretare, experiență, convingeri sau chiar valori. Ea poate fi bazată pe date, dar nu este rezultatul unui proces sistematic de cercetare. Opinia nu este guvernată de rigori metodologice. Poate fi argumentată, dar nu este supusă testării empirice. Este adesea exprimată în articole de opinie, poziții publice, editoriale sau comunicate. Opinia poate influența agenda publică, dar (cel mai important) nu pretinde neutralitate epistemică. Ce scriu eu aici e o opinie.
O cercetare, pe de altă parte, este un demers științific sistematic, riguros, care are ca scop descoperirea, explicarea sau validarea unor fenomene, relații sau ipoteze. Este guvernată de metodologie științifică, supusă verificării empirice și adesea evaluată de către colegi (peer review). Cercetarea urmează un design metodologic clar (e.g., calitativ, cantitativ, mixt), include formularea unei probleme de cercetare, ipoteze, variabile, metode de colectare și analiză a datelor, se bazează pe date – fie primare (colectate de cercetători), fie secundare (preluate din surse existente) – și este publicată în reviste academice sau în volume științifice.
Așadar, ce avem în acest caz de la IȘE ar fi trebuit să fie o opinie. Opinia este întotdeauna părtinitoare și argumentativă – ea poate fi susținută mai bine sau mai puțin bine cu date. Ar fi trebuit să iasă public și să își asume această opinie în nume personal. Dar ce au încercat să facă a fost un fel de raport ad-hoc – și după părerea mea, de slabă calitate – pentru a îmbrăca în haine științifice o simplă opinie. Și cred că au încercat să forțeze mâna Ministerului pentru a-l asuma instituțional. Evident, la acel moment au fost corectați – deci ce am văzut a fost o aliniere instituțională normală (atunci când actul e emis de instituție) față de un document încropit în grabă, care nu era nici cal și nici măgar. Această aliniere se aplică raportului instituțional – dar dacă au valori puternice și cred în “cercetarea” lor, sunt sigur că semnatarii vor ieși public și își vor asuma opinia, pentru a putea fi discutată cu adevăr în agora (peers).
Citește întreaga argumentație, pe blogul profesorului universitar Dragoș Iliescu.