Închide
Să privim asupra culturii locale când evaluăm un elev
De Petruț Rizea, profesor pentru învățământul primar
Fiecare dintre noi ne naștem într-o familie care este unică, într-o cultură socială cu propriile ei rădăcini, obiceiuri și tradiții încununate de mentalitatea oamenilor locului.
Pe lângă părinții noștri (cei ce ne construiesc o bază a tot ce va însemna comportament, atitudini și valori), oamenii de care suntem înconjurați sunt cei care contribuie, fie că ne dorim sau nu, la acest lucru.
Dacă privim repertoriul fiecărei țări, vedem cum se schimbă de la o regiune la alta, de la un oraș la altul, de la un continent la altul.
Fiecare popor e clădit pe scheletul unui tipar de organizare și de funcționare. Toate aceste lucruri au efecte. Copii fiind, fie că avem sau nu capacitatea de a filtra, le asimilăm și ele ajung să reprezinte o parte din substratul personalității noastre.
Școala are și ea un rol important în cunoașterea și înțelegerea culturii locale, dar și invers.
Școala vine să cizeleze această cultură (și aici ne gândim la așezămintele care au cunoscut mai puțin din ’’lumina zilei contemporane’’). E important să ținem cont de toate acestea atunci când ne dorim să oferim elevilor o experiență personalizată în procesul de învățare.
Fiecare cultură are pârghiile ei, are punctele ei forte pe care un profesor bun va putea să le folosească în predare.
Metodele didactice pot fi adaptate credințelor și tradițiilor locale, sunt organizate fel și fel de evenimente sau spectacole în funcție de specificul societății în care se află colectivul școlar.
De scriu despre asta? Cred că e important ca noi, cei de la catedră, să înțelegem că profesia noastră înseamnă adaptare. Educația se face prin adaptare. Flexibilitatea noastră este cea care va duce idealul educației mai departe, nu competențele sau conținuturile. Să cunoaștem cultura elevilor noștri (care poate fi și a noastră, în cele mai multe dintre cazuri) și modul în care ea produce schimbare e punctul de plecare către evoluție.
