Închide
Copiii noștri trebuie să știe că planeta suferă
Dacă ne uităm pe niște statistici, nu stăm prea bine la capitolul reciclare. România se clasează pe ultimele locuri la activitățile de colectare selectivă sau acțiuni de protejare sau conservare a mediului înconjurător. Ne lăudăm și aducem natura în aproape toate discuțiile noastre, o preaslăvim în poezii, dar când vine vorba să avem grijă de ea, primim cel mai mic ’’ calificativ’’. Mă întreb ce-ar spune Eminescu (ex. ’’La mijloc de codru des’’), Creangă sau alții asemenea dacă ar vedea ipocrizia ce ne caracterizează când scriem despre această a doua noastră casă la modul superlativ în timp ce nu suntem în stare să ne ștergem ’’urmele’’. Și nu, nu la urmele pașilor mă refer, ci la rușinea dârelor de lipsă a bunului simț și a educației ce se formate din gunoaiele pe care cu nonșalanță le-aruncăm la voia întâmplării.
România este de doi ani pe primul loc în Uniunea Europeană la producția de deșeuri municipale, așa ne arată cele mai recente date postate de Eurostat. Elevii noștri ar trebui să conștientizeze importanța colectării selective și să cunoască problemele generate de poluare.
Și ca să nu fac o lecție obișnuită prin care să le explic toate acestea, m-am gândit să-i scot din clasă și mergem la cel mai apropiat centru de reciclare. Mișcarea-i mult mai utilă, sunt sigur că au înțeles mai ușor importanța unor astfel de comportamente pro-natură acționând direct.
Le-am spus cu o zi înainte să caute ambalajele cu garanție de prin casă și să le aducă. Nu am vrut să știe pentru ce, trebuia să fie o surpriză și orice încercare a lor de a afla a fost înăbușită imediat. De ce n-au bănuit? Fiindcă s-au obișnuit cu mine și cu multele idei care îmi vin pe parcurs (sunt sigur că deja vedeau cum construim mașinuțe sau avioane – nu că n-am fi făcut și asta la una dintre orele de Arte – și am așteptat, urmărind cu amuzament entuziasmul și întrebările haioase ce veneau din partea lor).
Cu sacii în mână, cu șapca pe cap și cu bucurie în suflete am pornit a doua zi spre centrul de colectare. Nu am văzut atâta nerăbdare nici când am mers în excursie. Și eu, să îmi fie iertat, i-am ținut în suspans până am ajuns la destinație. Acolo, am avut o scurtă discuție și le-am dezvăluit ce urma să facem. Să nu vă faceți iluzii că vreunul a recunoscut că nu știa. Am gestionat cu succes valul de reacții ca ’’Eu am știut, dar nu am vrut să spun nimic.’’/ ’’Domnu’, eu mă prinsesem deja.’’
Așezați la rând, câte doi, au introdus în aparat toate PET-urile. Ce a fost haios aici? Să văd cum s-au lăudat ei cu bonurile primite în schimb. Fiecare a avut câte o valoare diferită. Unii își puneau la cale viața, cariera, deja se alegea seria de BMW și casa cu piscină (după ce mi-au auzit urechile pe undeva prin spate, unde vorbeau băieții). În fine, am revenit rapid la normalitatea leilor de câte 5 sau zece, cu câțiva bănuți pe lângă, și am mers să cumpărăm fructe. Așa, am bifat două comportamente sănătoase: protejarea mediului înconjurător și promovarea unui stil de viață sănătos. Nici nu vă spun că unii dintre ei au manifestat mai multă deschidere, dat fiind și contextul social în care ne aflam, și au încercat tot felul de fructe de a cărei existență nici nu auziseră. Bine, entuziasmul a sărit puțin calul când una dintre fete ne-a spus că nici nu ar mai vrea prăjituri în schimbul mărului pe care îl molfăia cu mândrie.
Totul s-a consumat în parc, la umbra pomilor, vorbind despre tot ceea ce făcusem în decursul orelor trecute. M-am simțit împlinit. I-am văzut pe toți adunați, uniți, bucuroși că au putut contribui unui scop comun, cu sentimentul de apartenență pe buze și cu siguranța unui grup în care ne putem dezvolta și învăța multe lucruri utile.
smart
Cred că, în ciuda tuturor factorilor de stres care ne bombardează zilnic, în ciuda timpului tot mai puțin pe care îl avem la dispoziție și a grijilor care par că ne acaparează uneori, ar trebui să alocăm resurse să construim momente semnificative în educația copiilor noștri. Orice concept, oricât de greu ar fi de abordat, poate fi explicat și operaționalizat pentru copii sub forma implicării umane, a interesului acordat lor și prin încurajarea unui spirit civic, așa cum s-a întâmplat în scurta noastră călătorie spre a fi mai aproape de natură pe care ar trebui să o încadrăm tot mai des în demersurile noastre educaționale.