Închide
Marina Ștefania Manea, profesoară și fost secretar de stat în Ministerul Educației, analizează rezultatele Raportului Național de Literație, dat publicității ieri.
Ea afirmă că ”nu e cazul sa ne dam ochii peste cap când rostim cifre: numărul elevilor considerați analfabeți funcțional este mai mic sau echivalent cu numărul adulților care îi înconjoară în viață, analfabeți, asemenea.”
Ce spune prof. Marina Manea:
Long story short. Literatia.
Un cuvânt rumegat de mulți, dar înțeles, cu adevărat, de puțini. Îi număram pe degete pe experții naționali în combaterea analfabetismului funcțional, în dezvoltarea competențelor de literație.
Și nici alții mai răsăriți, occidentali, nu stau mai bine.
Să măsurăm, da! Ne clarifică, ne orientează, încadrează. Cu datele obținute ne susținem intervențiile.
Eu văd 4 mari categorii:
1. Rău: profesorii fără speranță.
Dati-mi voie sa fiu realistă: nu va exista nicio intervenție cu efect într-un profesor de literatură, de exemplu, care știe el bine (cel mai bine) că rețeta succesului e dictarea/memorizarea/citarea. Continue! Sau într-unul care are grave probleme psihice, de comportament, dependențe..
Pentru unii, pur și simplu, nu (mai) exista metodă, cale de schimbare, oricât de bune, de multe, ar fi cursurile de formare continuă, de profesionalizare continuă…
2. Bine: profesorii care vor, se zbat, au potențial, dar nu știu, nu i-a învățat nimeni…
3. Rău: părinții care știu și ei mai bine. Decât oricine și, mai ales, mai bine decât profesorul!
4. Bine: părinții care asculta, se documentează, sunt modești în a înțelege că a fi mamă/tată nu înseamnă implicit a fi expert în educație.
Datele vor fundamenta strategii de intervenție: de formare inițială, continuă, de educație parentala etc. Nu am dubii.
Atâta zic doar: sistemul acesta este mult prea permisiv cu prima categorie-RAU-si o face pentru a nu plăti corespunzător calitatea, pentru a ascunde în spatele toleranței realitatea. Bani irosiți, timp pierdut pe conflicte, petiții, cercetări. Timp furat de la copii și mai binele lor.
Și mai cred și că nu e cazul sa ne dam ochii peste cap când rostim cifre: numărul elevilor considerați analfabeți funcțional este mai mic sau echivalent cu numărul adulților care îi înconjoară în viață, analfabeți, asemenea. Aici să găsească cineva rețeta minune…
