Închide
Emil Moise, profesor de filosofie, a declarat, în cadrul emisiunii Academia Europa FM, că persoanele care predau religie în școlile din învățământul general nu ar trebui să fie angajate religios.
În opinia profesorului Moise, ar fi mai adecvat ca activitățile didactice la această materie să fie susținute de predau profesori de istorie sau de discipline socio-umane.
În 2014, Emil Moise a sesizat Curtea Constituţională (CCR) cu privire la faptul că e neconstituţional ca elevii să facă cerere ca să nu participe la ora de Religie.
În urma sesizării, CCR a decis ca obligația de a face cerere pentru ca un elev sa nu participe la ora de religie, prevăzută în Legea educației, este neconstituțională, oficiali ai Curții precizând că o astfel de solicitare va trebui făcută doar de cei care vor sa studieze disciplina.
„Religia confesională înseamnă că pui copiii în situația de a se ruga la Dumnezeu și de a participa și a asista la rugăciuni închinate unui Dumnezeu sau altul. Cine face acest lucru? Sunt persoane angajate religios, la rândul lor. În cazul studiilor religioase sau în cazul istoriei religiilor, persoanele care predau nu sunt sau nu ar trebui să fie angajate religios – predau profesori de istorie sau profesori de socio-umane”, a explicat Emil Moise, la Europa FM.
„Curtea Constituțională a dat o decizie celebră: a precizat din start că materia Religie nu poate fi o materie obligatorie. Discuția apoi s-a purtat pe sintagma trunchiului comun. În trunchiul comun, conform normelor Ministerului Educației, sunt disciplinele obligatorii.
Dar Curtea Constituțională a lămurit și acest lucru: a găsit o formulă – interesantă – care ar trebuit aplicată de atunci (Ea este aplicată, dar ar trebui și explicată și lumea s-o cunoască). Curtea Constituțională a zis așa: faptul că Religia este în trunchiul comun nu îi dă acestei materii caracter de disciplină obligatorie, ci obligă școala să o ofere. Dar copiii și părinții lor o aleg dacă doresc sau dacă nu doresc”, a mai explicat profesorul de Filosofie.
”Dacă eu cu tine dorim să ne închinăm mâine pe stradă nu ne oprește nimeni. Vrem să spunem o rugăciune – este dreptul nostru să facem asta. Dar dacă noi obligăm o persoană să asiste, doar să asiste, nu mai zic să și participe la rugăciune, noi suntem pasibili de a intra în închisoare.
Dacă duci un copil la ora de Religie și-l pui să se închine, sau să spună rugăciuni sau să asiste când spui tu rugăciuni, nu este aceeași situație? După părerea mea, da. Și părerea mea a și contat în fața Curții Constituționale, care a și confirmat acest aspect. Drept urmare, problematica trebuia dusă în direcția în care trebuie să ceară copilul sau părintele să intre acolo, nu să ceară să iasă”, a mai argumentat Emil Moise.