Închide
de Andrei Avram, profesor de istorie
Lipsa tinerelor cadre didactice este aproape o apoftegmă. Motivele pentru care foarte puțini absolvenți ai Facultăților aleg să profeseze în domeniul educației sunt multiple, însă, ceea ce îmi propun să aduc în discuție vizează o altă problematică: modalitatea în care sunt primite tinerele cadre didactice în sistemul de învățământ. Cum sunt primiți puținii absolvenți care optează pentru cariera didactică în noul mediu de lucru? Care sunt resorturile care vizează integrarea lor în sistemul educațional? Care sunt modalitățile autorităților și ale managerilor educaționali prin care își propun să-i păstreze la catedre? De fapt, există astfel de resorturi? Se dorește păstrarea acestora la catedre? Există un plan care să vizeze înlesnirea înaintării în carieră a tânărului absolvent?
Studiile de acest tip lipsesc, însă, e posibil că experiența personală să fie relevantă măcar dintr-o anumită perspectivă. Voi face referire doar la primul an de învățământ, cel mai greu și, de altfel, cel despre care consideram că va fi și ultimul.
Nota pe care am obținut-o la primul examen de titularizare pe care l-am susținut m-a plasat în primii 10 în Municipiul București. Puteam opta pentru normă întreagă, însă, întrucât urmam și cursurile Masteratului, am ales 12 ore, în două unități de învățământ, pentru a avea și timp de studiu. Însă, planurile mi-au fost date peste cap, iar prima frustrare a apărut atunci când mi-am aflat orarul: atât de multe ferestre încât petreceam în școli atâtea ore câte petreceau profesorii cu normă întreagă. Ținând cont de faptul că eram printre puținii cu pauze între orele de predare, am încercat să protestez, să discut cu directoarea și lucrurile s-au rezolvat (din perspectiva ei): Așa e la început…toți am avut ferestre în primii ani. Nu am fost convins, însă doamna directoare era grăbită, un părinte aștepta la intrare.
Odată cu prima evaluare am dezamăgit din nou. Printre notele de 9 și 10 au fost și câteva de patru. Le-am trecut în catalog. Nu se procedează așa. N-ai văzut și tu ce note avea la Română și la Matematică? 9 și 10 la acestea și 4 la Istorie, cum vine asta? Nici de această dată nu am fost convins, eu învățasem că este o eroare pedagogică să notezi influențat de notele de la alte discipline. Însă, teoria e teorie. Cu practica e altă poveste.
Predam mult, am dat și note de 4. Prea multe cerințe pentru o materie care nu este de examen. Motiv pentru care într-o seară am primit un ultimatum telefonic: Mâine vine un părinte să discute cu tine. Tatăl fetei căreia i-ai dat 4. Eu i-am spus că ești la început de drum! Succes! Într-adevăr, părintele respectiv s-a prezentat la ora de consultații și a înțeles motivul pentru care fiica sa obținuse acea notă. Mai mult, mi-a mulțumit pentru explicații. Deci, am supraviețuit.
BienDormir MAX EXTENDED RELEASE este conceput sub formă de comprimate cu eliberare prelungită astfel încât să elibereze treptat o concentrație optimă de ingrediente active ce asigură menținerea unui somn fără întreruperi, pe durata întregii nopți.
Și la cealtă școală la care predam am avut parte de o plângere. De această dată, doamnele de serviciu și-au manifestat nemulțumirea în fața directorului: ăla de istorie a intrat cu cafeaua la oră. Ce profesor e ăsta? Iar directorul m-a lămurit: Nu se cade…ce exemplu dai?! Eu am perseverat în greșeală, iar el a revenit: deloc nu asculți. Se vede, ești la început de drum…
Același director m-a invitat într-o zi în cabinetul său: Având în vedere că și eu te-am ajutat (probabil se referea la sfatul de a nu consuma cafea la ore, alt episod de solidaritate nu-mi amintesc), acum am și eu nevoie de ajutorul tău. Știi, sâmbătă sunt alegeri, am nevoie să fii aici, în școală. Am spus în regulă, însă, în weekend mi-am închis telefonul și nu m-am prezentat la unitatea de învățământ în timpul alegerilor. Nu-mi aminteam ca această atribuție să intre în fișa postului. Culmea, directorul nu mi-a atras atenția asupra actului de indisciplină, iar eu uitasem întâmplarea până în ziua de azi.
Cu toate aceastea, părea clar, aveam profilul unui țap ispășitor. În următoarele zile, zarvă mare în cancelarie. Intru spășit; sprâncene încruntate mă privesc sfredelitor. Pare că dulapul meu degajă un miros sinistru. Colegii s-au strâns buluc în jurul lui. Nu știu cu ce am greșit, dar deja mă simt vinovat. E acolo și directorul. Șef fiind, trebuie să rezolve situația. Mă ia deoparte și mă întreabă, degajat, ca de la un om cu experiență la un novice:
-Ce-ai făcut, mă, te-ai ***** în dulap?!
-Nu…sau cel puțin nu-mi aduc aminte să fi făcut asta…
-În fine, bine că ai venit. Ai cheile la tine? Voiam să spargem dulapul, să vedem ce dracu e acolo?!
-Da, le am…
Aproape că ezit să deschid ușa dulapului…Dacă supoziția domnului director se adeverește…ce mă fac?! Spășit, deschid ușa…
-Hm…nu, nu e de aici.
-Hai să dăm dulapul la o parte!
Mă liniștesc. Floarea putrezită descoperită după dulap nu îmi aparținea.
Eram convins că fiecare zi de vineri va fi fost ultima mea zi din sistemul de învățământ. În drum spre casă, îmi scriam demisia în minte. Iar acum sunt în al nouălea an de învățământ.
