Închide
de prof. dr. Mircea Bertea, expert în educație, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (CIRET) Paris, președinte al Asociației Naționale a Colegiilor și Liceelor Pedagogice din România (ANCLP)
Vă provoc să mă însoțiți prin episoadele pregătite sub acest generic la un arc peste timp, pornind de la o știre recentă (și o știre bună, de această dată) din domeniul educației noastre, de obicei cu puține știri bune, anume aceea că, la inițiativa Ministerului Educației și Cercetării (MEC), Guvernul a aprobat la începutul acestei luni memorandumul pentru scoaterea la concurs a 439 de posturi vacante, pentru 23 de creșe a căror construcție este în curs de finalizare. Știrea o găsiți încă pe site-ul Ministerului la https://www.edu.ro/comunicate-de-presa, dar nu vă sfătuiesc să o citiți de acolo, pentru a nu constata și dumneavoastră că felul în care e gândită și redactată această știre bună nu reflectă nici pe departe standardele de limbă română corectă pe care ar trebui nu doar să le respecte, ci și să le impună orice minister, cu deosebire, cel al Educației. Pentru că presupun că sunteți, totuși, curioși și ca să nu mai pierdeți timpul cu căutarea, iată partea de text de pe site-ul MEC la care facem referire: ”La inițiativa Ministerului Educației și Cercetării, Guvernul a aprobat, în ședința de astăzi, 5 martie 2026, Memorandumul pentru scoaterea la concurs a peste 439 de posturi vacante, necesare pentru a fi puse în folosință 23 de creșe a căror construcție este în curs de finalizare…” (sublinierea prin folosirea aldinelor ne aparține, M.B.)
Nu insist pe greșeli, cu speranța că poate, ajutați de aldine, autorii ministeriali își vor da singuri seama și le vor corecta, inclusiv în postarea de pe site! Vreau doar să vă spun că mă bucur mult că cele ”peste 439 de posturi!” scoase la concurs sunt vacante, astfel ca cei care se vor prezenta la concurs să nu afle cumva după ce vor fi dat concursul că posturile erau ocupate!? Așadar, mă bucur și ne bucurăm mult că posturile sunt (încă) vacante, că sunt fix ”peste 439 de posturi” și că, totodată, aceste posturi sunt ”necesare”. În plus, înțelegem că ele sunt necesare nu numai pentru că e vorba de creșe nou-nouțe, ci și ca proprietate de expresie/formulare: 23 de creșe noi vor fi ”puse în folosință …”. Da, dublă noutate, creșe noi și exprimare nouă (nu mai dăm în folosință, ci punem în folosință…!), o licență MEC care denotă, după cum se poate citi, fixare/punere fermă, temeinicie, forță și stabilitate. Ceea ce poate fi un lucru bun, pentru că stabilitatea în sistem e bine să fie prezentă chiar de jos, de la bazele educației noastre, din creșe…
Ce mai aflăm din știrea asta bună e că cele 23 de creșe au o capacitate totală de aproximativ 1.300 de locuri și că sunt distribuite în 18 județe. Mai aflăm și că aceste creșe au fost construite prin două programe majore: Programul „Sfânta Ana” (finanțat prin PNRR): 19 creșe și Programul Național de Construcții de Interes Public sau Social (finanțat de CNI): 4 creșe.
Conform datelor oficiale, posturile sunt repartizate astfel: 353 de posturi pentru creșele din localitățile Aiud, Abrud și Sebeș (jud. Alba), Beiuș și Țețchea (jud. Bihor), Caransebeș (jud. Caraș-Severin), Hârșova și Murfatlar (jud. Constanța), Târgu Secuiesc (jud. Covasna), Baciu (jud. Cluj), Corund (jud. Harghita), Baia Mare (jud. Maramureș), Piatra-Neamț (jud. Neamț), Caracal (jud. Olt), Câmpina (jud. Prahova), Lugoj (jud. Timiș), Odobești (jud. Vrancea), Murgeni (jud. Vaslui). Siret (jud. Suceava, creșă menționată ca fiind gata de funcționare) și 86 de posturi pentru creșele din localitățile Pâncota (jud. Arad), Sântămărie-Orlea (jud. Hunedoara), Fântânele (jud. Mureș) și municipiul Satu Mare.
De ce este importantă această știre? În primul rând, pentru că readuce în actualitate și în postura sa firească educația timpurie, un segment esențial al educației pus în drepturile sale legitime destul de recent la noi, prin integrarea creșelor în sistemul național al educației românești (până de curând, acestea fiind arondate direcțiilor de asistență socială), având în vedere prevederile OUG nr. 100/2021, urmată de HG nr. 566/2022 și de prevederile Legii 198/2023, Legea învățământului preuniversitar.
Apoi, știrea e foarte importantă, pentru că scoaterea posturilor vacante la concurs în sistemul nostru de învățământ preuniversitar a fost blocată în vara lui 2025 de constrângerile bugetare (Legea 141/2025), aprobarea acestui memorandum de către noul ministru al Educației permițând angajarea personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic fără de care aceste creșe nu puteau fi deschise în luna septembrie a acestui an/începutul anului școlar 2026-2027.
Știrea și procesul ca atare, unul semnificativ în condițiile crizei continue și a bătăliei pentru un loc la creșă în România, au trecut aproape neobservate. Atenția milioanelor de părinți și de bunici ai copiilor școlari și a cadrelor didactice din preuniversitar a fost și rămâne concentrată pe pregătirea și desfășurarea/boicotarea simulărilor evaluării naționale și a bacalaureatului, modalități prin care Ministerul Educației și Cercetării (MEC) prin Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație (CNPEE), amplifică și forțează artifical succesul elevilor români la examenele naționale desfășurate cu subiecte simulate și previzibile, continuând astfel un păgubos proces de (auto)furt al căciulii noastre educaționale și asigurând continuarea dezastrului învățământului românesc la evaluările PISA. Un dezastru marcă înregistrată MEC prin care elevi cu aproape 50% analfabetism funcțional intră masiv în licee și apoi, nu doar că promovează examenul de bacalaureat, dar și obțin an de an o rată de succes de peste 75%. Dacă CNPEE mai publică câteva modele de subiecte (A se citi șabloane pentru învățat pe de rost) și MEC mai organizează câteva simulări naționale remediale sau măcar parțial remediale, avem toate șansele să sărim de 100% promovabilitate la examenele naționale…! Cu condiția ca elevii să se prezinte la ele, desigur! O minune educațională românească, nu alta! Make Romanian Education Great Again!
Dar, să ne întoarcem la, până mai ieri, Cenușăreasa noastră – educația timpurie, care se pare că și-a găsit pantofiorul pierdut, cel puțin pentru cele 23 de creșe moderne ce vor fi date în folosință începând cu anul școlar 2026-2027.
De ce e bine și profitabil educațional să vorbim despre educația timpurie, spre exemplu, și nu despre simulări reluate și despre examene-șablon cu modele de subiecte?
În primul rând, pentru că, în sfârșit, importanța excepțională a educației timpurii a fost recunoscută și reconsiderată și la noi, atât la nivel legislativ, cât și la nivel administrativ și de implementare, creșele, atâtea câte existau, fiind integrate în sistemul național de educație cu toate consecințele benefice ce decurg de aici. Apoi, pentru că din toamnă operaționalizarea administrativă și educațională a noilor creșe, ce implică și demersul de alocare a posturilor necesare pentru asigurarea personalului, va genera atât de necesarele și așteptatele noi locuri pentru aproximativ 1.300 de copii. Și, nu mai puțin important, aceste creșe vor beneficia și de personal calificat pentru educația timpurie, personal pregătit ca formare inițială prin specializarea educator-puericultor de la liceele și colegiile pedagogice și ca formare integrată prin Programul de formare a profesioniștilor în educație timpurie aferent investiției 3 din PNRR, program livrat de un consorțiu select, format din principalele universități ale țării (București, Cluj, Iași, Timișoara) și Centrul Step by Step pentru Educație și Dezvoltare Profesională (lider de proiect – Carmen Lică).
Prin acest program au fost deja formați și certificați prin intermediul și cu participarea directă a universităților menționate 661 de formatori, aproape 7000 de cadre didactice și personal din educația timpurie aflându-se acum în stadiul de finalizare a pregătirii integrate și de certificare a acestei pregătiri.
Despre acest program important și despre actorii lui vom vorbi în episodul următor. Și încă o precizare importantă: tot în seria de articole sub acest generic vom vedea cum începuturile a ceea ce numim astăzi educație timpurie la noi au fost susținute de persoane particulare și/sau de organizații și asociații de voluntariat cultural și educațional, fiind ulterior preluate și asumate oficial de către structurile guvernamentale ale epocilor respective.