Închide
Post-adevărul ne intră în universități
În campania pentru Brexit „nu a existat manipulare”. Asta am auzit personal, zilele trecute, într-o facultate de comunicare din România. Nu ar fi un caz ieșit din comun dacă afirmația ar fi venit din partea unui student, pentru că ar fi fost o ocazie bună pentru discuții, clarificări și îndrumare. Dar reacția tranșantă a avut-o un cadru didactic, adică cineva care are obligația de a se informa și de a transmite mai departe informații corecte.
În cadrul seminarului de comunicare publicitară, un student analizase celebrul afiș electoral al partidului UKIP din 2016, în care o coloană de refugiați era prezentată ca o amenințare generată de Uniunea Europeană. Fotografia, pe care o veți găsi la finalul articolului, fusese realizată, de fapt, la granița Croației cu Slovenia în 2015, fără nicio legătură cu Marea Britanie. Specialiștii în comunicare o consideră un exemplu clasic de dezinformare vizuală: imagine reală, context fals, emoție puternică, scop politic clar.
Profesoara, cu studii în psihologie și doctorat în sociologie, a respins ferm ideea manipulării în campania referendumului pentru Brexit, argumentând că „britanicii și-au dorit să iasă din UE”. A urmat apoi justificarea: „Am prieteni acolo care mi-au spus…”. Nivelul acesta de argumentație nu mă așteptam să îl întâlnesc într-o instituție de învățământ superior, cu atât mai puțin la un cadru didactic.
Realitatea este, însă, cu totul alta. Și a fost amplu documentată în investigații, rapoarte și studii. Brexitul a devenit un studiu de caz global despre modul în care manipularea politică funcționează în era digitală. Comisia Electorală din Marea Britanie a sancționat campaniile „Leave“ pentru folosirea ilegală a datelor și pentru finanțarea netransparentă, în timp ce anchetele legate de Cambridge Analytica au arătat cum milioane de profiluri din social media au fost exploatate pentru micro-targetare.
Jurnalista Carole Cadwalladr de la „The Guardian“ a demonstrat conexiunile obscure dintre mesaje, bani și rețele de propagandă, iar sociologi, politologi și experți în comunicare au publicat studii despre folosirea fricii, emoției și dezinformării în campaniile pro-Brexit.
Inclusiv în România, jurnalistul Marian Voicu a dedicat un capitol întreg Brexitului, în volumul „Matrioska mincinoșilor“, documentând operațiuni de influență și implicarea Rusiei. Toate aceste informații sunt accesibile, verificabile și bine cunoscute în mediul academic.
Universitățile sunt spațiile în care ar trebui să se formeze anticorpii împotriva manipulării. Dacă tocmai acolo se relativizează adevărul, dacă acolo se promovează pseudo-știința, atunci ne ducem pe apa Sâmbetei cu toții.
Vorba unui profesor setează standarde, dezvoltă și influențează gândirea critică și poate valida sau invalida mecanismele fundamentale ale democrației. Studenții care ies de la astfel de cursuri sunt aceiași oameni care vor decide prin vot direcția țării. Cum și-ar putea ei dezvolta capacitatea de a distinge realitatea de intoxicare când profesorul are convingeri fără să se fi documentat în prealabil?
Ce facem cu profesorii care dezinformează?
Cazul relatat nu este singular. Învățământul românesc găzduiește profesori cu discursuri pseudo-științifice și opinii personale prezentate drept adevăruri absolute. Despre care jurnaliștii scriu tot mai des.
În aceste condiții, discuția despre reforma educației trebuie să fie și despre evaluarea reală a cadrelor didactice, pregătirea obligatorie în domeniul media, responsabilizarea celor care transmit informații eronate și standarde ridicate pentru modul în care faptele sunt prezentate la catedră, nu doar despre salarii sau declarațiile excentrice ale ministrului Daniel David, care ocupă mult prea mult spațiu public.
Trăim în era post-adevărului, iar dezinformarea inundă social media și mass-media. Nu ne putem permite ca tocmai universitățile să devină spații în care se propagă intoxicarea creierelor.
Știința are prostul obicei să ceară dovezi. Iar universitățile trebuie să apere acest obicei. Instituțiile academice nu pot aștepta ca societatea să facă asta în locul lor. Pentru că dacă renunțăm la adevăr, renunțăm la noi.
David: Profesorii care răspândesc informații false să fie raportați de colegi, părinți și elevi