Închide
Poligloți cu 2 ore pe săptămână? Cum abordăm franceza
de Alis Marincia, profesoară de limba franceză la Little London International Academy
Scriam acum ceva vreme un articol în care subliniam de ce mai învățăm franceza astăzi.
Si enumeram acolo o serie de motive care pot fi un motor bun in asumarea unui studiu serios al limbii franceze printre care : deschiderea către noi culturi, oportunități și perspective, faptul că franceza este o limbă internațională,se vorbește pe mai multe continente și este limbă oficială în organizații importante precum Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană facilitând astfel comunicarea la nivel diplomatic, economic și cultural. Un alt punct era legat de oportunitățile educaționale și profesionale, pentru că un număr mare de companii internaționale apreciază candidații care cunosc mai multe limbi străine, iar franceza poate deveni un atu important pe piața muncii. Și dincolo de toate acestea trebuie menționată și bogăția culturală asociată acestei limbi. Franța este recunoscută pentru contribuțiile sale în literatură, artă, filosofie și gastronomie. Orașe precum Paris atrag anual milioane de vizitatori dornici să descopere monumente celebre și muzee renumite.
Bun, și am recapitulat motivele pentru care n-ar fi rău să graseiem în limba lui Molière, măcar puțin.
Dar profesorii, profesorii mai sunt motivați să predea astăzi o limbă care a pierdut teren în sistemul de învățământ românesc?
În unele cazuri, limba franceză rămâne în clasă o singură oră pe săptămână, iar acestă singură oră nu este deloc suficientă pentru atingerea unui nivel mediu fără studiu individual asociat și ore dedicate expunerii la contexte autentice adaptate nivelului. Iar acolo unde încă sunt alocate două ore, deși timpul este dublat, tot insuficient poate fi dacă franceză se termină odată cu închiderea ușilor școlii.
Cât face profesorul în clasă ?
Cum predăm o limbă străină într-un cadru atât de limitat?
Orientarea cadrelor didactice ar fi ideal să meargă dincolo de acest timp insuficient, iar accentul să fie pus pe dezvoltarea unor competențe esențiale care să dezvolte capacitatea elevului de a utiliza limba în contexte reale ( aș pune așadar accentul pe o comunicare funcțională (a saluta, a cere informații, a descrie), elemente de vocabular frecvent utilizate și însușirea unor structuri simple, dar productive.
Un alt punct important este construirea lecțiilor în jurul nevoii elevului. Acesta trebuie constant pus în contexte de comunicare cât mai diverse, să întrebe și să răspundă ( fără să urmărim perfecțiunea gramaticală). Comunicarea precede perfecțiunea și este esențială în motivarea elevului. Când elevul simte că poate, se activează dorința de a
face și de a ști mai mult. Aceea este ținta.
Dar pentru a asigura rezultatele nu este suficient doar atât. Este necesară o disciplină a învățării, o rutină sănătoasă care să asigure continuitatea în achiziția noii limbi. Constanța este mai importantă decât volumul. Așadar o expunere continuă ( chiar și de doar 10-15 minute zilnic) poate face diferența și poate aduce un aport semnificativ în evoluția elevului. În cazul acesta aș menționa utilizarea aplicațiilor educaționale, lecturarea unor texte adaptate nivelului, memorarea de poezii scurte, playlist -uri în limba franceză sau materiale audio și video.
Astfel elevii sunt permanent activați, iar învățarea se extinde dincolo de sala de clasă. Predarea într-un cadru restrâns de doar 1-2 ore pe săptămână devine o provocare ghidată de profesor care își redefinește el însuși rolul și devine arhitect al unor experiențe de învățare eficiente și motivante.