Închide
Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, acuză PSD și sindicatele din educație și sănătate pentru eșecul negocierilor privind noua lege a salarizării unitare. Într-o postare publicată miercuri seară pe Facebook, Pîslaru susține că reprezentanții sindicali i-au transmis că „nu îi interesează de unde scoatem banii” pentru majorări și că, în aceste condiții, negocierile au ajuns „într-o zonă” pe care ministrul o consideră „o formă de șantaj”.
Pîslaru afirmă că negocierile au eșuat în ciuda eforturilor Guvernului, Ministerului Muncii și a medierii Administrației Prezidențiale. Ministrul indică PSD drept principal responsabil pentru blocarea reformei, susținând că partidul a condus Ministerul Muncii timp de patru ani și jumătate în perioada de implementare a PNRR și nu a dus la capăt reforma salarizării.
Potrivit lui Pîslaru, problema principală a negocierilor a fost diferența dintre solicitările sindicale și ceea ce România își permite din punct de vedere bugetar. Ministrul susține că proiectul inițial a fost construit în limita unui buget de 8 miliarde de lei, iar după consultări și simulări s-a ajuns la o variantă de 12,1 miliarde de lei. Ulterior, în urma presiunilor asupra bugetului și a riscului privind ratingul de țară, plafonul realist ar fi coborât spre 10 miliarde de lei.
În schimb, spune Pîslaru, solicitările sindicatelor, adunate, depășeau 27 de miliarde de lei. Ministrul afirmă că proiectul nu a fost conceput ca o lege de majorări salariale generale, ci ca o reformă menită să corecteze inechitățile acumulate în sistem. Totuși, peste două treimi dintre cei peste 1,2 milioane de angajați din sectorul public ar fi beneficiat de majorări, chiar dacă unele dintre acestea ar fi fost mici.
Educația a fost una dintre principalele teme ale negocierilor. Pîslaru susține că, împreună cu Ministerul Educației, au fost construite și simulate scenarii care să favorizeze acest sector.
Unul dintre scenarii prevedea alocarea a 7,6 miliarde de lei pentru educație, ceea ce ar fi permis creșterea coeficienților profesorilor din învățământul preuniversitar la 2,8, în condițiile în care sindicatele solicitau 2,9. Ministrul spune că au fost analizate inclusiv variante de eșalonare, astfel încât aplicarea să înceapă în septembrie 2027 sau 2028.
„Aceasta era oferta de nerefuzat”, afirmă Pîslaru, explicând că Ministerul Muncii a încercat să găsească soluții care să răspundă revendicărilor sindicale fără să depășească traiectoria fiscal-bugetară asumată de România.
Ulterior, contextul bugetar s-a înrăutățit. Pîslaru invocă evaluarea Moody’s din 7 august, când România ar fi evitat la limită retrogradarea la categoria „junk”, și susține că, în aceste condiții, România nu își mai putea permite eșalonarea unor cheltuieli de asemenea amploare.
În varianta finală prezentată de ministru, educația ar fi urmat să primească 3,3 miliarde de lei, iar sănătatea 2,9 miliarde de lei. Cele două sectoare ar fi concentrat astfel aproape jumătate din bugetul propus pentru lege.
Pîslaru spune că înțelege rolul sindicatelor și faptul că acestea trebuie să ceară beneficii pentru angajații pe care îi reprezintă. El critică însă atitudinea unor organizații sindicale în timpul negocierilor.
„Când am discuții cu aceste sindicate în care mi se spune, întâi, că nu îi interesează de unde scoatem banii – că le-a venit rândul și acum toate resursele trebuie duse către ei – și, apoi, că nu ar trebui să mă mai obosesc, pentru că au discutat deja cu PSD, AUR, UDMR și minoritățile și au grila agreată, atunci intrăm într-o zonă în care nu mai suntem pe aceeași pagină. Pare doar o formă de șantaj”, afirmă ministrul.
El acuză totodată sindicatele de lipsă de solidaritate față de celelalte categorii de angajați din sectorul public și amintește că salariile bugetarilor sunt, în medie, peste cele din sectorul privat. În opinia sa, în timp ce angajații din mediul privat au trecut prin concedieri și reduceri salariale, sectorul public a beneficiat de o protecție mai mare a veniturilor.
Ministrul face o paralelă cu adoptarea Legii salarizării nr. 153/2017. Potrivit acestuia, în 2016, sindicatele ar fi fost convinse să accepte o variantă cu un cost de 50 de miliarde de lei, deși proiectul elaborat în guvernul tehnocrat, după consultarea Ministerului Finanțelor, fusese calculat la maximum 32 de miliarde de lei.
Pîslaru susține că PSD a ajuns atunci la un acord cu SANITAS și cu sindicatele din educație, promițând creșteri salariale pe care bugetul nu le putea susține. În opinia sa, rezultatul este că, aproape zece ani mai târziu, România se află din nou în aceeași situație.
Ministrul afirmă că Legea 153/2017 a fost implementată doar în proporție de aproximativ 60%, în timp ce inechitățile au crescut prin apariția unor legi speciale și amendamente punctuale.
Pîslaru acuză PSD că a procedat similar și în perioada recentă, susținând că partidul ar fi făcut promisiuni salariale în educație și sănătate pe care bugetul nu le putea susține. Potrivit ministrului, PSD ar fi promis între 2023 și 2025 majorări de aproximativ 9 miliarde de lei pentru educație și ar fi discutat cu sindicatele din sănătate creșteri de aproximativ 5 miliarde de lei.
Pîslaru susține că proiectul elaborat în mandatul său a urmărit să creeze un sistem mai previzibil, în care salariile să evolueze anual pe baza unei valori de referință unitare, reducând astfel spațiul pentru negocieri discreționare între sindicate și autorități. Ministrul consideră că tocmai această schimbare ar putea explica o parte dintre rezistențele întâmpinate în negocieri, deoarece liderii sindicali ar rămâne cu un spațiu mai redus de negociere în privința salariilor.
Pîslaru acuză PSD că a „sabotat” procesul de reformă, atât direct, în plan politic, cât și indirect, prin ceea ce el numește „agenți de influență” din zona sindicală. Ministrul susține că reforma salarizării era o problemă de interes național și afirmă că eșecul înseamnă nu doar ratarea reformei, ci și pierderea celor 770 de milioane de euro din PNRR asociate acesteia.
Sindicatele din educație resping ultima variantă a legii salarizării: „Un NU categoric”