Pentru elevi, cultura nu e o listă de autori de bifat, ci ceva viu. Ce cărți ar vrea în programă

Pentru elevi, cultura nu e o listă de autori de bifat, ci ceva viu. Ce cărți ar vrea în programă

de Cristian Tănase, profesor

Astăzi, de Ziua Culturii Naționale, am discutat cu elevii mei de clasa a XI-a și a XII-a despre ce înseamnă cultura pentru ei și, poate la fel de important, despre ce nu înseamnă cultură. Nu am discutat teorii, ci au prezentat experiențele lor.

Am vorbit și despre rolul școlii în apropierea elevilor de cultură. Mulți dintre ei consideră că activitățile extrașcolare, ieșirile la teatru, întâlnirile cu scriitori și actori (mulți l-au menționat pe Marius Manole, care a venit anul trecut în vizită la noi la liceu), proiectele culturale, i-ar ajuta mai mult să înțeleagă și să simtă cultura decât lecțiile strict formale. Cultura, spun ei, se descoperă trăind-o, nu doar învățând definiții.

Discuția a dus, inevitabil, la o concluzie incomodă: cultura este scumpă. Mai ales atunci când vorbim despre spectacole de teatru, unde un bilet poate ajunge și la 200 de lei, un cost greu de susținut pentru mulți elevi. Accesul la cultură nu este întotdeauna egal, iar acest lucru se simte.

În privința cititului, elevii spun că obligația de a parcurge cărți din programa școlară, pe care nu le plac și al căror rost nu îl înțeleg, ajunge adesea să le provoace respingere față de lectură. În schimb, ei ar propune alte titluri, mai apropiate de preocupările: Fetița care se juca de-a Dumnezeu și Sunt o babă comunistă de Dan Lungu, Noapte bună, copii de Radu Pavel Gheo, Ploile amare de Alexandru Vlad, Sertarul cu aplauze de Ana Blandiana, Cruciada copiilor de Florina Ilis, dar și clasici precum Mizerabilii de Victor Hugo, Prinț și cerșetor de Mark Twain, Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry sau Bel-Ami de Guy de Maupassant.

La final, i-am rugat să spună, când se gândesc la cultură, care este primul cuvânt care le vine în minte. Pe tablă au apărut lucruri care nu se găsesc într-un manual: oameni, limbă, identitate, familie, mâncare, sărbători, muzică, colinde, literatură, obiceiuri, tradiții, educație. Au apărut și repere, precum M. Eminescu, G. Enescu, Nadia Comăneci, alături de valori precum diversitatea, democrația sau evoluția.
Pentru ei, cultura nu este o listă de autori de bifat, ci ceva viu, care se mănâncă, se cântă, se vorbește, se vede pe scenă și se trăiește. Este despre trecut, dar și despre prezent. Despre valori, dar și despre viața de zi cu zi.

Poate că adevărata provocare a școlii nu este să îi învețe ce este cultura, ci să îi ajute să nu se îndepărteze de ea.