Paștile Domnului, lumina omului

Poți să crezi istoria mântuirii sau poți să crezi că este o poveste. În ambele situații, te regăsești în ea.

Nu te poate obliga nimeni să crezi în ceva, iar asta e o libertate de care ne bucurăm cu toții. Din punct de vedere religios, sunt oameni care în aceste zile își manifestă credința, fiecare în felul său. Daruri însă facem cu toții, e tradiția de Paști să dăruiești și să primești dar.

În noaptea de sâmbătă spre duminică, aproape toată România e în stradă, în jurul bisericilor, să ia lumină. Poate nu toată România care merge să ia lumină e credincioasă, însă tradiția e puternică și e bine că este.

Oamenii adunați în jurul bisericilor sunt oameni care-și zâmbesc, lumina trece, la miezul nopții, de la om la om, de la necunoscut la necunoscut, însă nu contează decât acel moment de bucurie în care iei și dai lumină.

Ne dăm multe unii altora în toate zilele vieților noastre. Și bune, și rele. O singură dată în an, de Paști, ne dăm lumină. În sensul propriu al expresiei. Or, a da lumină din candelă în candelă e o formă de a da bucurie celui de lângă tine, a da gând bun. Și e o învățătură acolo, una mică, nu secretă, dar discretă: lumina pe care o poți da e de mai multe feluri și o poți da de mai multe ori pe zi, nu doar o dată-n an.

Esența acestei sărbători este Învierea, nicidecum moartea, pe care Hristos a călcat. Poți să nu crezi în Înviere, dar nu ai cum să nu crezi în lumina din palma ta, că e lumina ta. Și palma e tot a ta. Cu ea poți face binele, poți face nimicul, poți face și nebinele. E o alegere ce faci cu palma ta, dacă o faci pumn sau o deschizi luminii.

Și poate că nu e ușor și nu e nici repede să ajungi la lumină, însă important este că poți ajunge, călcând în întuneric, care este în fiecare dintre noi, fără frică, cu credința în puterea ta de om de a aprinde lumina acolo unde pare beznă nesfârșită.

Paștile Domnului sunt pildă de întoarcere a fiecăruia la sine însuși, cu dragoste, cu pace, cu lumină, de a se împărtăși de bunul din el și-apoi de a privi, dărui și trăi lumea împăcați, bucurați și luminați. Și bunul ăsta încălzit în palmele aprinse în noapte se duce de la unul la altul și luminează lumea. Măcar un pic. Când este vorba despre lumină, puținul poate face diferența dintre a fi și a nu fi.

Paștile Domnului cu bucurie, paștile omului cu lumină să vă fie!