Apropo de educație și „tinerii din ziua de azi”, rămân totuși fascinat de o reacție, venită probabil să contracareze acel „pe vremea mea” (văzut totuși chiar unde nu e cazul).
Vorbesc aici de pretenția că „the kids are *more than* alright”, adică totul e super, absolut nimic nu e niciodată vina lor, dragii de copilași, toți sunt spirt și dacă unii nu sunt, asta este 100% vina sistemului, să puna mâna profesorul să-și facă treaba, să toarne în cap odraslei cunoaștere, dacă se poate. Eu cred că celor tineri trebuie să le arătăm modele, să-i ghidăm, inclusiv cum să reușească *în ciuda sistemului*. Că da, sistemul e dezastru și nu pare că va face cineva ceva în legătură cu asta prea curând.
Cred că ar trebui să le spunem mai des că se poate mai bine, în loc de „merge și-așa”, chiar dacă așa merge. Cred că *ceva* concurență reală e positivă, nu toată lumea e de zece la orice și nu toată lumea trebuie să aibă premiu. Cred că ar trebui să fim mai mulți care să scrie și să spună public că ei pot și trebuie să fie mult mai buni decât noi, dar că asta necesită în primul rând efort individual.
În schimb pare că ne transformăm ca societate în ceva similar grupurilor de „mamiki” de pe WhatsApp, care ceartă profesorii pentru note mici și cer insistent diplome de participare și nu văd absolut deloc cum poate asta să ajute pe cineva.
