Închide
Mama unui absolvent de liceu care a susținut bacalaureatul în sesiunea iunie 2025 descrie procesul de vizualizare a lucrărilor drept ”un teatru al absurdului”.
Ea a povestit pe Facebook cum a decurs încercarea copilului său de a-și vizualiza lucrarea, posibilitate introdusă, teoretic, fără restricții, pentru prima dată în acest an.
Relatarea mamei, integral:
Astăzi am fost cu copilul să își vizualizeze lucrarea de Bacalaureat la informatică. Ce-am trăit acolo e greu de descris. M-am trezit în situația imposibilă în care personalul școlii, inclusiv directoarea, au avut un comportament agresiv și deloc rezonabil, încercând să mă intimideze și să mă descurajeze să apelez la acest drept al copilului meu.
Fiecare copil are 5 minute, nu mai mult. Cronometrate. Atât „merită”. Nu scrie nicăieri în procedura că trebuie să dureze 5 minute.
Ce înseamnă vizualizarea? După directoare (profesoară de română), înseamnă că ți se proiectează lucrarea pe un ecran, te uiți la ea și pleci. M-a trimis chiar să citesc definiția din DEX. Atât. Nu ai voie s-o citești atent. Nu ai voie s-o analizezi. La un moment dat, o doamna de acolo a scăpat printre dinți: „Așa ni s-a transmis de la inspectorat.” Asta e baza pe care funcționează totul. Ordinul pe unitate.
Conform lor, „a vizualiza” înseamnă că elevul se uită la lucrare, se asigura că e a lui, că a fost scanată integral – și gata. Serios? Asta e treaba copilului? Copilul nu vine acolo să vadă dacă voi v-ați făcut treaba și ați scanat integral lucrarea, că asta a făcut-o oricum când a predat lucrarea. Vine să vadă dacă el a greșit sau dacă a fost greșit evaluat. Cum să-și dea seama în 5 minute, fără să poată reciti în liniște, fără să poată notă nimic?
Copilul a vrut să între în sală cu baremul și un pix, să-și noteze ce bănuia că a greșit.
Au luat foc. „Nu e voie.”
De ce nu au voie cu un pix și o foaie, că să își noteze ceva? Unde scrie asta în procedură? Nu scrie nicăieri. Procedura spune doar că nu ai voie cu „mijloace audio-video”. Atât. În rest, e abuz pur. Când am cerut să-mi arate negru pe alb că e interzis pixul sau foaia, au dat din umeri. Răspunsul, obsesiv: „Că nu e voie. Că așa e. Că o sun pe inspectoare. Că-l sun pe ministru. Că chem poliția. Că mă hărțuiți.”
Am încercat să le explic logic: această procedură există tocmai pentru că elevul să poată decide în cunoștință de cauza dacă are rost să depună o contestație. Pentru asta are nevoie de timp și de liniște. Dar acolo nu înțelegea nimeni nimic. Nu conta nici logică, nici legea, nici bunul-simț.
Și știți ce e ironic? Tocmai o vizualizare făcută serios îi poate face pe unii elevi să NU mai depună contestație, pentru că înțeleg clar unde au greșit. Această procedura ajută și elevii, și profesorii corectori, și comisiile. E în interesul tuturor.
❗ Cine a decis că 5 minute sunt suficiente?
❗ De ce sunt tratați copiii că niște infractori?
❗ De ce e interzis un pix?
❗ De ce atâta opacitate? Ce aveți de ascuns?
Ne-am săturat de reguli inventate. Vrem să nu mai fim tratați că niște cerșetori de dreptate.
Și nici nu mai vorbim de faptul că toată această procedura ar putea fi simplificată radical: elevul și-ar putea vizualiza lucrarea online, cu user și parolă, într-un sistem securizat, fără nervi, presiuni și scene absurde.
A, că fapt divers: copilul a luat 9.25, dar consideră că merită 9.50. Este un examen cu miza mare, iar niște sutimi pot face diferența în ceea ce privește facultatea.
ID 1942397 © Dmitry Goygel-sokol | Dreamstime.com