Închide
Profesorul Liviu Drăghici din Ploiești folosește o metodă inedită pentru a-i face pe elevi să învețe. Le acordă copiilor cinci note pe an: nota maximă este 12, recompensată cu 10 în catalog și o excursie de două nopți la mare, din banii lui.
Într-un interviu la Radio România Actualități, profesorul a explicat de ce a recurs la această metodă de evaluare și care sunt rezultatele obținute de elevii săi, potrivit HotNews. În vârstă de 37 de ani, Liviu Drăghici a lucrat opt ani într-o corporație înainte de a deveni profesor, în 2016. A studiat în paralel Management și Pedagogie, la Universitatea Petrol – Gaze din Ploiești, urmând apoi un masterat în Management și unul în Consiliere Școlară și Dezvoltarea Carierei. Deține o cafenea-bibliotecă și e cofondator al Asociației Ai Carte. În 2021, a primit titlul de profesor MERITO.
Noi, prin anii 1990 -2000, cu inflația care era și cu posibilitățile care erau atunci, nu aveam bani să ne facem poftele. Atunci, trebuia să găsim soluții: unii vindeau proiecte, alții instalau softuri, s.a.m.d. Lor le lipsește motivația de a trage de ei și de a face ceva în plus”, spune Liviu Drăghici, profesor de Ştiinţe Economice la Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din Ploieşti, potrivit sursei citate.
„Elevii mei primesc cinci note pe an. Nota maximă e 12, recompemsată cu 10 în catalog și o excursie de două nopți la mare, pe banii mei. Astă-vară, au fost cinci elevi care au primit 12 puncte. Ca profesor, mă întristează faptul că la început sunt foarte motivați, dar apoi se demotivează pe parcurs, mulți se pierd pe drum. Prin acest punctaj, am dat posibilitatea elevului să aleagă ce și cât să facă, pentru că nu toți suntem buni la toate, dar vreau să îi responsabilizez să își asume alegerile pe care le fac.
Sunt aproximativ 20 de sarcini care trebuie bifate ca un elev să obțină notă maximă: dau un punct pentru prezență, un alt punct îl dau pentru ținută (mulți elevi vin cu camașa în ghiozdan și și-o pun doar la ora mea de contabilitate).
Un alt punct îl dau pentru respect. Nu vreau ca elevul să îmi spună «sărut mâna» când mă vede, respectul se referă la punctualitate, să folosim telefonul atunci când trebuie, să fie o atmosferă ok la școală: nu vreau să fie nici ca la biserică, dar nici ca la stadion.
Elevii din anii terminali vin la mine și mă întreabă ce să facă, încotro să o ia și dacă, pentru ei, contabilitatea ar fi un drum de urmat. Le răspund cu o întrebare: cum ai hainele în șifonier?
Nu se așteaptă la o asemenea întrebare, toți se uită foarte mirați. Dar le spun: dacă ai hainele în dezordine și nu frumos ordonate, eventual pe culori sau pe mărimi, atunci e bine să încerci ceva mai dinamic, cum ar fi marketingul.
Deseori, îi trimit pe elevi la bancă, să se intereseze de un credit. Fac echipe de câte trei, ei nu se cunosc între ei și le spun că atunci când se vor angaja, nu își vor cunoaște colegii cu care vor lucra, iar ăsta e un bun exercițiu.
Fiecare are câte un caz ipotetic: au un anumit avans, solicită o anumită sumă de la bancă pentru o anumită perioadă, apoi centralizăm datele și vedem care e impactul. Îi ajut să vadă imaginea în ansamblu și să apeleze la credite doar dacă e musai”, a explicat profesorul Drăghici pentru Radio România Actualități, potrivit HotNews.
