Directoare din Constanța: ”Nimeni nu-mi dictează mie ce să fac în liceul meu!”

Mihai Tănase, președintele Asociației Elevilor din Constanța, povestește, pe pagina sa de Facebook, despre problemele pe care organizația le-a avut cu directorii care ”școala este un penitenciar situat în afara oricărei jurisdicții”. Tănase dă ca exemplu doi manageri de unități școlare din județ:

Directorii: lideri vs. baroni locali

Prin activitatea mea și a colegilor mei, e necesar să interacționăm destul de mult cu personalul angajat al școlilor. Secretari, directori, paznici, etc. În perioada aceasta, contactul cu ei a fost unul accentuat, iar, ca urmare, am început să observ 2 tipologii de directori (a nu se înțelege că nu există mai multe, dar acestea două sunt majoritare):

Pe deoparte este vorba de acei directori care sunt, într-adevăr, lideri ai comunității școlare pe care o manageriază. Persoane care insuflă atât în elevi, cât și în profesori, un set de valori și principii și aleg să direcționeze procesul educativ spre un climat care încurajează dialogul, unul în care fiecare se simte confortabil. Pentru acei directori, chapeau! Sistemul are nevoie de mai mulți oameni precum dumneavoastră.

Pe de cealaltă parte, în schimb, se regăsesc supranumiții ”baroni locali”. Acei manageri de unități de învățământ ce consideră că școala este un penitenciar situat în afara oricărei jurisdicții, unde legile țării sunt nule, iar singura autoritate îndreptățită să reglementeze tot ce se întâmplă sunt ei înșiși. Așa se face că pe deasupra, ei privesc deseori elevii ca pe deținuți, profesorii ca pe agenți de securitate, totul fiind sub atenta lor direcționare. Pe măsură ce conceptul este dezvoltat, regulamentele de organizare și funcționare devin constituții, iar orice factor extern e precum o armată străină ce încearcă să strice orânduiala imperiului.

De astfel de cazuri avem parte zilnic, dar două dintre ele m-au făcut să decid a le aduce spre atenția publică. Primul s-a întâmplat la Liceul Tehnologic ”I.N. Roman”, unde directoarea a decis să facă abstracție de tot ce înseamnă noțiunea de informație de interes public și să ne transmită cu vehemență că ”regulamentul școlii conține informații personale și nu îl putem transmite oricui”. Colegii mei au sunat în mod repetat pentru a obține regulamentul, ca urmare a depășirii termenului legal de răspuns (10 zile, 30 cu notificare), dar ca buni paznici ai imperiului, funcționarii au ales să îi batjocorească, probabil sub credința că, elevi fiind, nu cunosc prea bine legislația.

Al doilea caz a avut loc chiar azi, unde, la Liceul Teoretic Lucian Blaga, membrii AEC (elevi în cadrul liceului), trebuiau să organizeze o ședință de sucursală. Firește, fundamentul legal există, Statutul Elevului prevede dreptul elevilor reprezentanți de a utiliza baza materială a școlii pentru activități de reprezentare. Răspunsul directoarei? ”nimeni nu-mi dictează mie ce să fac în liceul meu”. Firește, a urmat o imensă dispută, iar atitudinea a rămas aceeași.

Concluzionând un text deja suficient de lung, tocmai din cauza unor astfel de comportamente climatul educațional românesc este unul de tensiune și frică constantă, iar dacă vom continua așa, suntem condamnați la un declin al orice înseamnă învățământ de calitate, centrat pe beneficiar.

 

Citește și

Decizie în cazul ”Patinuar”: Învățătorul Spiridon Andrieș a fost găsit vinovat. Părinții au spus adevărul