Închide
Există o problemă care a preocupat unii oameni de aproape un mileniu: „Cea mai scurtă curbă pe care o poate desena un obiect care urmează să cadă liber din punctul A în punctul B doar cu ajutorul gravitației.” Deși această problemă a început să îi intereseze pe oameni încă din timpul lui Aristotel, și-a găsit soluția abia în timpul lui Bernoulli și Newton.
Johann Bernoulli a propus problema Brahistocronei cititorilor Acta Eruditorum în iunie 1696. El a spus:
„Eu, Johann Bernoulli, mă adresez celor mai străluciți matematicieni din lume. Nimic nu este mai atractiv pentru oamenii inteligenți decât o problemă onestă și provocatoare, a cărei posibilă soluție va aduce faimă și va rămâne ca un monument durabil. Urmează exemplul lui Pascal, Fermat, etc., sper să câștig recunoștința întregii comunități științifice prin punerea în fața celor mai buni matematicieni ai timpului nostru a unei probleme care să testeze metodele lor și puterea intelectului lor. Dacă cineva îmi comunică soluția problemei propuse, îl voi declara public demn de laudă.”
Bernoulli a scris enunțul problemei astfel:
Având două puncte A și B într-un plan vertical, care este curba descrisă de un punct acționat doar de gravitație, care pleacă de la A și ajunge la B în cel mai scurt timp.
Bernoulli a acordat șase luni pentru soluții, dar nu a primit vreuna în acest interval. Leibniz l-a convins pe Johann Bernoulli să ofere mai mult timp pentru a găsi soluții decât cele șase luni pe care inițial le planificase, astfel încât și matematicienii străini să aibă o șansă să rezolve problema.
Pe 29 ianuarie 1697, la ora 16:00, când a ajuns acasă de la Royal Mint, Isaac Newton a găsit provocarea într-o scrisoare de la Johann Bernoulli. Chiar dacă era obosit, Newton a stat treaz toată noaptea pentru a rezolva problema Brahistocronei și a doua zi a trimis anonim soluția prin poștă.
Newton și-a trimis soluția lui Charles Montague, conte de Halifax, care era un ministru inovator al finanțelor și fondatorul Băncii Angliei. Montague era principalul patron și prieten pe viață al lui Newton și, în plus, soțul „de facto” al nepoatei lui Newton. El a fost președintele Royal Society în perioada 1695-1698, așa că era natural ca Newton să-i trimită soluția sa la problema brachistochronei. Cu toate acestea, așa cum a scris ulterior, provocarea nu a fost pe placul lui Newton: Nu-mi place să fiu deranjat și să fiu plictisit de străini cu probleme de matematică!
Când Bernoulli a citit soluția, a ghicit cu înțelepciune că era lucrarea lui Newton. Legenda spune că el a spus: „Recunosc un leu după gheare”
Această poveste oferă o idee despre puterea lui Newton, deoarece lui Johann Bernoulli i-a luat două săptămâni să o rezolve.
Ziua de 29 ianuarie a fost luată în calcul conform calendarului iulian, care era la acea vreme încă în uz în Anglia. Pentru Bernoulli, în Franța, conform calendarului gregorian, era 8 februarie. Anul 1697 este anul istoric așa cum îl folosim în prezent. Dar pentru Newton era încă anul civil 1696. În Anglia, în acea perioadă, anul nu se schimba decât la noul an civil, la 25 martie. Deci, orice a scris Newton până la 25 martie, a datat-o ca fiind 1696. Această ambiguitate a datei la care Newton a primit scrisoarea este indicată ca 29 ianuarie 1696/7.
În cele din urmă, cinci matematicieni au răspuns cu soluții: Newton, Jakob Bernoulli, Gottfried Leibniz, Ehrenfried Walther von Tschirnhaus și Guillaume de l’Hôpital. Patru dintre soluții (excluzând-o pe cea a lui l’Hôpital) au fost publicate în aceeași ediție a revistei ca și soluția lui Johann Bernoulli.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
Brahistocrona (în greacă: brahistos „cel mai scurt”, chronos „timp”) este o curbă așezată în plan vertical, de-a lungul căreia un punct material, care se mișcă fără frecare sub acțiunea gravitației, parcurge în cel mai scurt timp distanța între două puncte date.
Problema curbei brahistocrone a fost considerată încă din antichitate. Studiul a fost reluat mai târziu de Galileo Galilei, ca Jean Bernoulli în 1696 să obțină un tip de rezolvare. Rezolvarea riguroasă a acestei probleme a fost adusă de calculul variațional.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și
