Închide
Aceste trei materii sunt considerate cenușăresele programei școlare în sistemul de stat. Am trecut cu toții prin el și știm foarte bine că aceia care au reușit să facă performanță sau să-și urmeze visurile în aceste domenii au fost neapărat încurajați și susținuți de familie.
La muzică, la sport și la desen profesorii sunt, în general, mult mai îngăduitori în ce privește notarea. Nu sunt considerate materii importante, ci un fel de auxiliare, numai bune să aducă note mari, care să ridice frumos media generală. Și ceilalți profesori, cei care predau materii importante, materii de examen, își încurajează colegii să nu le strice copiilor situația școlară prin pretenții prea mari la aceste obiecte „de umplutură“.
Există însă profesori care iubesc enorm ce predau și le insuflă și copiilor dragoste pentru desen, muzică și sport. Desigur, e valabil pentru toate materiile. Acum însă ne referim la cei care refuză să se alinieze, refuză ca materiile lor să fie considerate de mâna a doua, știind foarte bine cât de importante sunt pentru o educație diversă și echilibrată. Și mai ales pentru sănătatea fizică și psihică a oricărui copil, ca să nu mai vorbim despre creativitate.
Mulți scriitori au nevoie doar de muzică și de singurătate – deși muzica e cineva, nu ceva – pentru a crea, la fel se întâmplă și cu pictorii, graficienii, sculptorii, cât despre muzicieni, e de la sine înțeles că ei nu știu să trăiască în afara gamei.
Altfel, toți desenăm, chiar dacă uneori nici cei mai apropiați ai noștri nu știu. Să nu uităm nici de desenele pe care le facem chiar fără să ne dăm noi înșine seama, atunci când suntem preocupați intens de ceva, chiar în sensul îngrijorării. E o formă de a scoate din noi o emoție care ne perturbă, într-un fel sau în altul. Desenul liniștește, ba chiar induce ulterior starea de concentrare.
Cât despre sport, este esențial atât pentru sănătatea noastră fizică, dar și pentru starea de bine fără de care orice activitate pe care am avea-o nu poate fi făcută la capacități maxime. Lipsa de mișcare îmbolnăvește pe oricine, atât fizic, cât și psihic.
Iată că aceste trei materii pe care nu se pune suficient de mult accent la școală sunt trei piloni esențiali pentru dezvoltarea sănătoasă a oricărui copil și pentru existența la fel de sănătoasă a oricărui adult. Și poate e bine să spunem că tipul de atenție pe care ele o solicită omului este una care oferă energie, nu o consumă, alungă pur și simplu orice formă de încordare. O energie și o relaxare necesare pentru ca la materiile ultrasolicitante copilul să poată fi capabil de o concentrare sporită. Sunt două ore de sport în programă, dar numai una de muzică și de desen, iar la liceu e și mai rău: într-o săptămână se face muzică, iar în următoarea, desen. Sport, o singură dată pe săptămână. Pentru că, nu-i așa?, copiilor trebuie să li se-ndese pe gât cât mai multă matematică, română, fizică, chimie, biologie, istorie, geografie. Educație civică nu mai fac la liceu, doar educație antreprenorială. Unde se plictisesc mai tare decât la civică, pe care așa mult au iubit-o, că, ajungând adulți, nu votează. Însă vor fi cu toții antreprenori și vor construi țara. „Macaraleee râd în soaree/Macaraleee, macaraleee.“
