fbpx

Morții din Educație

morții
de Marcel Bartic, director al Liceului Teoretic Little London
Morții din Educație
Îi știți, sunt sigur.
Îi vedeți în fiecare zi umblând printre noi. În trafic. La serviciu. La cumpărături sau pe facebook. La ghișee, în spatele unor birouri somptuoase, în administrație, în biserică, la catedră, sau cu stetoscopul la gât. Aveți nevoie de aprobările, binecuvântările sau semnăturile lor. Îi citiți. Îi ascultați.
Îi votați.
Da. Ei sunt morții Educației.
Ei sunt cei pe care școala i-a ucis în cei opt, zece sau 16 ani de temniță educațională. Ei sunt cei pentru care diploma a fost, de fapt un certificat de deces. Moral. Cultural. Civic. Emoțional. Ei sunt cei executați de plutoane didactice care, ani la rândul, i-au mitraliat cu indiferență, conținuturi fără sens, concursuri, olimpiade, hârtii, diplome, certificate, obsesia primului loc în clasă, pe județ, pe țară. Au purtat lanțurile formalismului în școală. Alăturându-le greu, istovitor în suflete până când dorința lor de cunoaștere a căzut la pământ și a încetat să mai respire. Ei sunt cei cărora , de mici, le-a fost arestată curiozitatea și încuiată în celule mici. De aceeași mărime. Aceeași culoare. Aceleași gratii. Și în care trebuia să fie liniște.
Atât.
Liniște.
Da. Ei sunt morții Educației.
Îi știți, recunoașteți. Le puteți vedea cu ochiul liber sufletul hâd, plin de ură, aroganță, egoism și autosuficiență. Ei sunt cei în care a murit, de mult, orice urmă de empatie. De compasiune și generozitate. Ei sunt cei care, întotdeauna, se bagă în față. Merg pe linia de tramvai. Dau și iau mită cu amândouă mâinile. Își plagiază fără nici o remușcare tezele de doctorat. Colcăie nerușinat printre funcții, titluri, sporuri și conturi în bancă.
Ei sunt morții Educației.
O, nu vă faceți iluzii. Cu fiecare absolvent pe care îl scoatem acum de pe băncile școlii, fără să fie în stare să înțeleagă semnificația unui text, analfabet științific, cultural și civic dar mulțumit că și-a luat o diplomă, moare încă o generație. Ei vor fi viitorii șoferi. Sau poate medici. Instalatori. Politicieni. Votanți. Funcționari. Viitorii dumneavoastră vecini. Colegi sau prieteni. Nici nu mai contează.
Peste zece, douăzeci de ani, ei vor fi viitorii morți ai Educației.
Poate că pandemia asta e șocul de care învățământul avea nevoie. Poate că este strigătul pe care, întocmai ca biblicul Lazăr din Betania, trebuia să-l auzim de sub piatra sub care dormim de atâția ani.
Școală!
Ia-ți patul tău și umblă!
Și să nu mai păcătuiești împotriva cunoașterii.
Și poate…
Vreau să cred că poate…
Abia atunci nu vom mai avea morți în spitale. Cluburi. Maternități….