Închide
Scriitorul Mircea Cărtărescu, profesor emerit al Facultății de Litere a Universității din București, a fost desemnat câștigătorul Premiului Internațional de Literatură din Dublin – „Dublin Literary Award” pentru romanul „Solenoid”.
Conform unui comunicat al Universității din Bucirești, Premiul a fost atribuit de-a lungul anilor unor scriitori precum Orham Pamuk, Javier Marias și Michel Houllebeq, și a recunoscut valoarea unuia dintre cele mai radicale romane scrise în ultimii ani.
Vizibil emoționat, laureatul a adresat pe scena festivalului mai multe mulțumiri, inclusiv instituției care l-a propus pentru prestigiosul premiu, Biblioteca „Octavian Goga” din Cluj-Napoca. De asemenea, scriitorul și-a descris romanul ca fiind „premonitoriu”, subliniind că după publicarea acestuia, la nivel mondial s-au declanșat mai multe tragedii ale lumii contemporane, precum războiul din Ucraina, conflictul din Gaza sau deruta valorilor umane în lumea rețelelor sociale.
„E o extraordinară onoare să primesc un mare premiu literar la Dublin, un oraș aflat pe harta mentală a fiecărui scriitor din lume, pentru că fiecare dintre noi datorează ceva lui Swift, lui Yeats, lui Joyce și multor alte nume mari ale literaturii irlandeze. (…) Le mulțumesc, de asemenea, compatrioților mei de la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din Cluj, care m-au nominalizat pentru acest premiu. Îi mulțumesc editorului meu, Will Evans, director al Deep Vellum, editorul «Solenoid», și lui Sean Cotter, traducătorul romanului. Nu în ultimul rând, le mulțumesc membrilor juriului care au selectat «Solenoid» dintre toate textele valoroase din concursul din acest an. (…) Îmi este greu să rezum 40 de ani de viață în literatură. Pentru mine, literatura a fost și va fi un jurnal interior prelungit, un dialog neîntrerupt cu mine însumi. Nu am scris niciodată literatură doar pentru a publica cărți. (…) Sunt, în cele din urmă, un cărtărescolog, singurul din lume. Mi-am petrecut viața cu studiul anatomiei, fiziologiei, etologiei, eticii, esteticii și metafizicii unei singure ființe umane. Am făcut acest lucru, însă, în speranța că micul univers din interiorul craniului meu ar putea reflecta, ca într-o picătură de vedere, întreaga umanitate, cu tragediile și suferințele sale, cu triumfurile și dezastrele sale, cu nebunia și înțelepciunea sa, cu eroii și nefericirile sale.
