Închide
Deranjat de faptul că fizicianul Cristian Presura i-a acuzat pe membrii Guvernului, în frunte cu premierul Dăncilă, că au girat o ”minciună gogonată” prin participarea la Salonul de la Geneva, ministrul Cercetării, Nicolae Hurduc, a lansat un contraatac pe Facebook. Într-o postare pe pagina sa de socializare, Hurduc vorbește despre ”Asociația Doi Mici și-un Sfert” , ”Cercetătorul Vieții de la Minolta” și îi invită pe cei nemulțumiți ”să își vadă de Nobelul lor”.
Redăm, integral, postarea ministrului:
Este greu de înțeles cât de subțire este memoria unora, în comparație cu grosimea obrazului, atunci când dau lecții de guvernare și nu numai.
De când am preluat mandatul de ministru, Asociația Doi Mici și-un Sfert, a devenit deosebit de agitată și vocală, nimic din ceea ce face Ministerul Cercetării și Inovării nefiindu-i pe plac. Membrii AdAstra «uită» complet faptul că în perioada 2009-2012, Asociația lor, prin reprezentanții săi cei mai de seamă, a condus destinele educației și cercetării, mai nimic din ceea ce-au făcut acolo nefiind demn de laudă.
Este suficient să amintim că în perioada respectivă s-au tăiat salariile profesorilor și medicilor cu până la 50 % (pentru că s-au anulat și o serie de sporuri). Ei «uită» că atât timp cât au fost la guvernare bugetul Educației era de 16-17 miliarde de lei, iar cel al Cercetării de 1,2-1,3 miliarde lei.
In 2019, in timpul guvernării PSD-ALDE, avem la Educație 30 de miliarde de lei (aproape dublu), iar la Cercetare 1,7 miliarde lei și tot nu e bine. Este pentru prima dată în ultimii 30 de ani, când medicii, cadrele didactice, și cercetătorii au salarii decente și asta nu contează pentru distinșii mei colegi din AA.
Tot in timpul acestei guvernări PSD-ALDE, am reușit sa fim singura țară din Europa de Est care a stabilit un cuantum salarial de 50 euro/oră, pentru granturile de cercetare finanțate din fonduri europene și asta nu se vede.
Încercăm să încurajăm activitatea de inovare și transfer tehnologic și ne sare în cap Cercetătorul Vieții de la Minolta (prin ´90 era o reclamă cu oamenii de la Minolta care rezolvă orice problemă), care de la înălțimea revistelor Science și Nature, ne învață cum se face cercetarea de nivel.
Este adevărat că acest distins coleg este co-autor la o lucrare în Science, însă uită să ne spună că era doctorand pe vremea aceea, iar cei care se mai pricep la ale cercetării știu foarte bine care este contribuția științifică a unui doctorand la un articol publicat în Science sau Nature.
Pentru cei care nu știu, a publica în aceste reviste înseamnă o muncă de 10-15 de ani a unui grup de cercetare pe o anumită direcție și mai trebuie să ai și rezultate deosebite în acest interval.
Cercetătorul vieții, dacă este atât de genial cum scriu ziarele lui Cioloș, ar fi trebuit să ne spună de ce n-a mai publicat mare lucru de prin 2003, an în care și-a susținut teza de doctorat, cu excepția cărții de fizică pentru Moș Crăciun ?
Nu este pentru prima dată când diverși oameni de știință care reușesc să se lipească de grupuri de cercetare de prestigiu din străinătate, își arogă foarte rapid rezultatele anterioare obținute de grup, probabil chiar crezând la un moment dat că sunt geniali. Eu le doresc tuturor celor care fac parte din acestă categorie mult noroc și mă voi bucura enorm atunci când geniul lor va fi răsplătit cu Premiul Nobel.
Noi deocamdată nu țintim atât de sus, fiind ocupati sa reparam ceea ce au distrus ei, așa încât le-aș fi recunoscător dacă și-ar vedea de Nobelul lor și și-ar da lecții unii altora în acest sens.
A bon entendeur, salut !
