Mesajul lui Cristian Ciucă, un elev al clasei a XII-a din promoția ”cu mască și mănuși”

Cristian Ciucă este în clasa a XII-a la Liceul Tehnologic “Matei Basarab” din Strehaia și se recomandă drept ”un elev al clasei a XII-a (promoția cu mască și mănuși)”. El a trimis către redacția Educația Privată o scrisoară adresată colegilor săi de generație.

Publicăm textul lui Cristian Ciucă, integral:

 

Dragul meu coleg,

Știu, este o perioadă foarte grea pentru tine, în care amintirile din ultimul an de liceu trebuiau să fie cele mai frumoase și de neuitat. Dar… iată-ne aici. Cum adică unde? Aici, în mediul online, unde lecțiile ne sunt predate pe Classroom, Zoom, Skype sau Whatsapp și unde ne facem ultimele amintiri împreună. 

Fiecare amintire din cei 4 ani de liceu va fi pentru tine ca o comoară pe care o descoperi odată cu timpul când o vei povesti. Această amintire, a ultimului semestru al clasei a XII-a va fi una dureroasă pe de o parte, dar pe de altă parte vei realiza, mai devreme sau mai târziu că fiecare moment petrecut de colegi și de prieteni este unic și trebuie să profiți la maxim de el.

Iată-ne în luna mai, luna când trebuia, din nefericire să ne luăm rămas-bun de la profesori și de la ceilalți colegi, de la celelalte clase și să  plecăm fiecare pe drumul său în viață. Acest lucru, din păcate, nu mai este posibil. Nu ne putem vedea îmbrăcați în robe, la careul de sfârșit de an organizat doar pentru NOI, elevii claselor a XII-a. Nu vom mai putea asculta discursul emoționant al doamnei director sau al doamnei diriginte, presărat cu lacrimile unei amare despărțiri. Nu vom mai trece pe sub tunelul de flori format de elevii claselor a XI-a care ne priveau și meditau emoționați spre viitorul an. Nu vom mai putea cânta împreună celebra melodie „ANI  DE LICEU”. Dar totuși vom putea face un lucru! Care? Vom putea păstra în suflet, ca pe o comoară, amintirile din frumoșii ani de liceu, amintirile de dinaintea primei teze sau amintirea primei note la matematică.

Iată-ne aici! Cu lacrimi în ochi, stând în pat, citind mesajele fiecărui profesor de pe grupurile clasei. Dar cu ce folos? Cu ce folos dacă nu o mai poți auzi pe profă spunând „Andrei, hai la tablă!” sau celebrul „Pe cine să ascultăm noi azi?!”. Totul este în zadar, toate aceste momente s-au sfârșit, fără să știm noi, pe 11 martie 2020. Am plecat din clasă oarecum fericiți pentru că aveam o mică vacanță (cum o percepeam noi atunci), dar acum ne dăm seama că acel ultim ieșit pe ușa clasei a fost ultimul în calitate de…liceeni.

În final, cu ochii în lacrimi aș vrea să spun doar atât: „Ani de liceu, / Cu prietenii pe viață, / Scumpii ani de liceu / Ți-i vei aminti mereu”. Vă mulțumesc tuturor pentru frumoasele amintiri din acești 4 ani excepționali!

Semnat: un elev al clasei a XII-a (promoția cu mască și mănuși)…

mănuși