Închide
Bogdan Suceavă, matematician și profesor la California State University, Fullerton, a povestit cum a devenit ”victima” lui Nicușor Dan într-un concurs școlar.
Cu permisiunea profesorului universitar, preluăm relatarea, integral:
Am fost prima victimă a lui Nicușor într-o dezbatere, și s-a terminat nasol. Trauma merită povestită. În vara lui august 1988, la primul miniconcurs al Gazetei matematice, se concura pe echipe de 6-12 elevi. Nicușor era într-o echipă formată din elevi din Ardeal și din Brăila.
Eu eram în echipa București 3, singurul de clasa a XII-a, alături de alți șase elevi de clasa a IX-a, pe care timpul i-a dovedit a fi geniali, dar la ora aceea erau copii. Erau cu totul opt sau nouă echipe. Problemele propuse de comisie erau scrise pe tablă una câte una, iar echipele aveau doar câteva minute (fie 5, fie 7, fie 10) ca să lucreze pe rând fiecare problemă. Soluțiile erau corectate de comisie și scorul era scris pe tablă, ceea ce făcea cursa inadecvată celor bolnavi de inimă. După primele 3-4 probleme făceai febră.
După cele zece probleme ale comisiei, echipa lui Nicușor și echipa București 3 erau la egalitate. Comisia a dat o problemă de departajare, doar pentru cele două. Țin minte ca acuma. Nicușor venea după al doilea scor perfect la Olimpiada Internațională și momentul ăla era o ocazie rarisimă de a-l întrece la ceva. Din partea comisiei se apropie de tablă Liviu Pîrșan, care scrie drept problemă de departajare o integrală. Pe 5 minute.
Când au văzut problema, colegii mei de echipă au înghețat: nici unul nu știa materia de a XII-a. Treaba cu departajarea era așadar o afacere privată, între mine și Nicușor. Era ca un duel din Vestul sălbatic. Era ca seria de penalty de la Sevilla. Dar mai era un detaliu: eram masiv avantajat, deoarece Liviu Pîrșan fusese profesorul meu la clasă într-a XII-a, la “I.L.Caragiale” în București. Lucrasem două dintre culegerile lui, eram în formă maximă.
Pe de altă parte, Liviu Pîrșan era mai plin de surprize ca peștera lui Ali Baba. Integrala aceea necesita o substituție. Era ca atunci când ai în mână un lanț de chei cu 200 de chei pe el și ai 5 minute să descui yala.
După vreo trei minute, Nicușor a predat soluția lui. Era liniște, iar eu lucram ca un sniper finlandez, scufundat în tăcere. Nu am izbutit să rezolv problema. Nicușor a câștigat. Când am văzut soluția îmi aduc aminte că m-am amuzant sincer: era superbă.
Așadar, vă rog: duceți-l pe Nicușor în dezbateri. Chiar vă rog. Atenție că ceva foarte periculos se întâmplă când tace pentru primele secunde. Fulgerul vine când își transmite soluția.