fbpx

Marian Staş: Noile legi ale educației sunt creații legislative de nota 6 sau 7, adică mediocre

Marian Staș, expert în educație și inițiator al proiectului privind școlile pilot, evaluează noile proiecte de  Legi ale educației.

Într-o poziție publică transmisă către Educație Privată, Staș afirmă că acestea sunt ”creații legislative de nota 6 sau 7”.

Punctul de vedere al lui Marian Staș, integral:

Textele astea, așa cum sunt ele, din punctul meu de vedere sunt niște creații legislative de nota 6 sau 7, adică mediocre în esența lor, și nu fac cel mai important lucru, adică nu asigură schimbarea structurală a paradigmei moderne educaționale din România, respectiv ieșirea din paradigma asta comunistă și trecerea într-o paradigmă de secolul XXI. Cu precădere legea învățământului preuniversitar, care are parte de un text cu mult prea puține puncte relevante, curajoase, de secolul XXI.

O să încep cu „așa da”. De pildă, sigur este o viziune foarte personală, dar motivele mele pentru a susține această admitere în învățământul liceal organizat de licee. Nu detaliez aici, nu e momentul, dar din punctul meu de vedere, ăsta ar trebui să fie – să zicem așa – normă, pentru că atunci când vorbim de asumare, descentralizare, subsidiaritate, e obligatoriu să vorbim de integritate, autoritate și responsabilitate la nivelul unităților școlare pentru a se organiza așa cum se cuvine.

Iar cine joacă malonest să-l bată Dumnezeu și să-l ducă administrativ sau penal în pușcărie. Punct.

Aș merge mai departe cu o găleată cu apă rece. În momentul de față, legea oferă învățământului preuniversitar public directori second-hand.

Discriminant, impardonabil este că directorii școlilor particulare au dreptul să-și desfășoare interviurile de angajare ale profesorilor și să transmită lista profesorilor către direcțiile județene de învățământ preuniversitar, iar directorii școlilor publice continuă să primească în plic echipa de profesori. Ei au dreptul să își angajeze personalul de serviciu, de contabilitate și TESA, dar nu au voie să facă cel mai important lucru pentru școală: să își construiască echipa de profesori așa cum consideră de cuviință. Prin urmare, în continuare se perpetuează mecanismul comunist de mișcare de personal, prin care reinventatele inspectorate – acum direcții județene, organizează procesul, comunică profesorii care merg la școli, iar, ca să fie și mai golănesc, directorii semnează ei contractul de management cu profesorii pe care nu i-au angajat ei, în condițiile în care directorii sunt obligați prin legea asta să semneze contractul individual cu părinții. 

Alt aspect care pe mine mă enervează: mi se pare prostesc de-a binelea ca după ce ani și ani am discutat direct cu actualul ministru al educației și cu celălalt, și cu cei din jurul lor – de pildă despre ceea ce înseamnă nevoia esențială a unui model în carieră didactică de secol XXI și am dat variante de astfel de modele care să fie incluse în lege – să fie omis, anulat și să lipsească cu desăvârșire. Sunt trei linii acolo care spun ceva despre cariera didactică, dar care continuă să păstreze evoluția profesorilor, acesta este argumentul, doar în ceea ce înseamnă gradul I, gradul II și toate mecanismele acestea care sunt și sunt prost croite, scoțând din ecuație: contracte pe bază de merit între directori și profesori, activități care să creeze opțiuni orizontale echivalente de carieră, un an sabatic care să fie – să zicem – de două sau trei ori într-o carieră profesională de 30 de ani ș.a.m.d. O astfel de realitate a unei absențe de moment într-o carieră didactică autentic de secol XXI mi se pare o prostie în stare pură. Și nu întâmplător performanțele devin din ce în ce mai proaste, pentru că intră la clasă, ies de la clasă și tot recită ce știu ei acolo în loc să se pritocească să-și „aerisească” din patru în cinci ani sau din cinci în șapte ani carierele profesionale, ca să fie vii; să nu fie blazați și să li se facă lehamite de lucrurile pe care le-au făcut deja de 20-30 de ani. Evident, e firesc să fie așa. Mai ales în timpuri așa cum sunt cele pe care le trăim acum. 

Un alt aspect care este comentabil o reprezintă perpetuarea, și din legea trecută și acum, a obligativității orei de religie în trunchiul comun, singura disciplină enunțată și pusă în Legea Educației, în condițiile în care este interzis prozelitismul religios de orice fel în școală. Pe deoparte, dau un text care interzice prozelitismul religios, iar pe de altă parte consfințesc obligativitatea orelor de religie în trunchiul comun de la preșcolar până la postliceal. În opinia mea este un joc de putere. Risc să spun între ghilimele perpetuarea „Republicii Ortodoxe Române”, pentru că în contextul în care peste 80% din populație declară că este adeptă a cultului majoritar religios, atunci e limpede că un astfel de proces are în el prin proiectare „semințele” mai degrabă ale jocului de putere decât ale educației spirituale. Iar soluția este cât se poate de simplă: înlocuirea religiei cu educația spirituală. Pentru că biserica nu e școală și școala nu e biserică.

Mai face o prostie mare, scoate povestea cu învățătorii din liceele pedagogice. O tâmpenie până la cer și înapoi. Este cea mai frumoasă modalitate de creare a educatorilor și învățătorilor.

O acțiune politică extrem de prost croită, extrem de neinspirată în ultimele săptămâni, de ascundere, de secretomanie care a explodat în fața actualului ministru al Educației, în ochii și-n fața clasei politice, a creat frustrare și lipsă de încredere în rândul tuturor, să nu dai textele și să apară pe surse. E prostie politică în stare pură, nu faci așa ceva dacă ești politician cu scaun la cap. 

În partea cealaltă sunt câțiva muguri pe care i-aș remarca. În primul rând, introducerea în premieră a sintagmei „curriculum la decizia elevilor în oferta școlii”, în sfârșit legea aude cu urechea mai deschisă că de fapt învățământul este centrat pe elevi și nu pe profesori cum era până acum. Si aici a fost din punctul meu de vedere un joc mai degrabă malonest, pentru că a extras din lege tema curriculumului. În momentul de față nu pot să-mi dau seama din lege dacă modelul curricular pe care se vor construi generațiile din următorii 10-20 de ani este unul comunist sau unul deschis, pentru că legea eludează acest aspect.

Marian Staș Marian Staș

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.