Închide
Manifest pentru programare
de Olimpiu Ștefan
Am în față un monitor robust, cu tub. Ocupă un sfert din birou și e imposibil să-l miști fără să-ți întinzi un mușchi. Caloriferul scoate un țiuit ciudat, iar frigul care intră pe la geam trece neobservat, acoperit de ritmul tastelor care bat regulat, aproape ritualic… Suntem patru în sufragerie, transformată în birou de apartament, fiecare cu ecranul lui care pâlpâie discret, semn că și azi muncim la un vis pe care prea puțini îl înțeleg deocamdată.
Așa îmi imaginez că ar fi fost o zi din viața mea, dacă aș fi intrat în câmpul muncii alături de pionierii industriei IT din România — companii precum Bitdefender sau Arobs — în anii 2000.
E iunie 2025. Ecranul din fața mea e acum neted, tăcut, aproape imaterial. Îmi arată știri despre inteligența artificială, care deschide cel puțin la fel de multe incertitudini ca explozia internetului acum 25 de ani.
În acest context, România rămâne agățată între lumi: una care dispare și alta care se instalează fără să întrebe dacă suntem pregătiți. Deși IT-ul ne-a ridicat în clasamentele europene, în realitate, nu sunt foarte mulți cei care înțeleg ce se întâmplă în spatele aplicațiilor pe care le folosesc zi de zi. Suntem conectați prin rețele și consumăm zilnic. Dar prea puțin creăm cu uneltele pe care le avem la dispoziție.
Recent, raportul QX al ministrului Educației și Cercetării a generat o dezbatere despre educație în spațiul public. Acesta a arătat deficiențe profunde în raționamentul logic, în capacitatea de a înțelege texte, în abilitățile de operare cu informația.
Mai grav: nu doar adolescenții sunt în această situație, ci și adulții tineri și mai puțin tineri care nu au fost pregătiți pentru lumea digitală în care trăiesc (doar 33% dintre adulți au un nivel adecvat de competențe digitale). Și care, în lipsa acestor competențe, devin tot mai vulnerabili.
Ce măsoară acest test QX, de fapt? Nu doar inteligența în sens abstract. Ci capacitatea reală de a opera cu complexitate într-o lume care nu iartă ignoranța. Capacitatea de a analiza, a structura, a formula ipoteze, a înțelege ce e adevărat și ce nu. Cu alte cuvinte, exact ceea ce o societate modernă are nevoie pentru a funcționa: cetățeni care gândesc. Nu care doar reacționează.
Concluzia e greu de evitat, dacă e să o spunem pe aia dreaptă: devenim mai proști. Însă cred că avem în față și o oportunitate.
Steve Jobs spunea în 1995 că toată lumea ar trebui să învețe programare, pentru că așa înveți cum să gândești. Iar în următoarele rânduri o să îți spun de ce cred că astăzi cuvintele lui sunt mai actuale ca oricând.
Dincolo de salariile mari și restul oportunităților din acest domeniu, programarea este, în sine, o școală de gândire. O formă de alfabetizare pentru lumea în care trăim.
Am stat de vorbă, de-a lungul timpului, cu mulți oameni care nu au “nimerit” cariera potrivită din prima încercare. Și e absolut normal — nu toți avem, la 18-20 de ani, claritatea sau contextul necesar pentru a face cea mai bună alegere. Dar asta nu înseamnă că e prea târziu să schimbi direcția.
Nu spun că programarea este soluția universală pentru toată lumea. Dar cred cu tărie că merită să o explorezi, măcar la nivel de bază. Și iată de ce:
În programare, exprimi procese logice (cu cap și coadă), care pornesc de la un punct și care produc un rezultat concret. Ca și când definești o rețetă. Codul (a.k.a hieroglifele acelea pe care le scriu programatorii) sunt rezultatul procesului logic pe care îl gândești înainte. Ca programator, îi vei comunica calculatorului “rețeta” gândită de tine.
La început, poți scrie cod alandala, fără structură. Dar când vrei să creezi aplicații complexe, care să fie chiar folosite de alți oameni, acest lucru devine imposibil. Dacă nu ai o structură clară, o schimbare simplă pe care vrei să o faci în viitor, poate să îți ia două săptămâni în loc de două ore. La fel ca în viață :).
Multe din problemele pe care le ai vin din presupunerile greșite pe care le faci. De exemplu, de multe ori când comunici cu cineva, presupui că acel cineva înțelege exact ce vrei, fără ca tu să fii specific și complet. Când construiești o aplicație, dacă nu scrii toate instrucțiunile și nu iei în considerare toate scenariile posibile, codul tău nu va funcționa. Este exact ca și când îi dai unui bucătar o rețetă incompletă.
Nimeni nu scrie cod corect din prima, oricât de inteligent ar fi și câtă experiență ar avea. De aceea în aplicațiile pe care le folosești o să vezi bug-uri. Lucruri care nu funcționează așa cum te aștepți. Toată programarea se bazează pe testare. Scrii câteva instrucțiuni, apoi testezi să vezi dacă funcționează, și tot așa. La fel cum verifici gustul mâncării pe măsură ce creezi rețeta.
Generațiile de dinainte de anii 2000 știau să repare o Dacie cu o sârmă și un ciocan. Astăzi, nivelul de abstractizare al tehnologiei a ajuns atât de mare, încât pare magie. Învățarea programării te ajută să spargi această barieră și să înțelegi noua lume în care trăim.
Programarea îți dă posibilitatea să creezi ceva util, de la zero. Și de fiecare dată când vezi cum funcționează ceea ce ai creat tu, te simți împlinit. De obicei așteptăm luni de zile, ani de zile, ca să îndeplinim anumite obiective. Ei bine, în programare obții rezultate în fiecare oră. Și cred că fiecare om are nevoie de această hrană. Este o dopamină mult mai “sănătoasă” decât social media.
Când înțelegi cum funcționează tehnologia, vor începe să ți se aprindă mii de beculețe. Vei vedea mii de oportunități de automatizare, de eficientizare a muncii, a vieții. Te vei transforma din consumator de tehnologie în creator de tehnologie. Și e magic ca prin automatizare să obții rezultate în săptămâni, luni, pe care alții le obțin în ani.
Cum ar fi ca în România să ne concentrăm spre a forma minți critice, orientate spre viitorul digital?
Un adult care înțelege fundamentele programării devine, în cel mai rău caz, un cetățean mai pregătit. Care decide mai bine, care discută mai clar, și care construiește mai stabil.
Iar în cel mai bun caz, își va construi o carieră în acest domeniu.
Nu am un studiu pentru ce urmează să spun, dar am întâlnit IT-iști din alte țări și senzația mea e că românii au o înclinație aparte spre IT.
Ca să începi în acest domeniu, ai nevoie de curiozitate, și de câteva ore pe săptămână în care să te așezi la calculator nu ca să dai scroll, ci ca să înveți cum gândește el.
România poate prospera. Dar de data asta, nu prin lozinci, ci prin linii de cod. Și fiecare linie scrisă corect poate rescrie, în timp, o societate întreagă.
Foto: ID 56723333 | Computer Programming © Ronstik | Dreamstime.com