Închide
de Laura Antoniu, Questfield
Auzeam tot mai des, atunci când fetița mea de doi ani denumea în engleză anumite obiecte, sau chiar răspundea cu un scurt NO! atunci când o rugam să nu mai lingă coșul de cumpărături. Ea abia știe să spună câteva cuvinte în română! Da, dar eu eram mândră că acele câteva cuvinte le știa și în engleză. Nu m-am lăsat niciodată descurajată de opiniile conform cărora era prea devreme să îi vorbesc copilului meu într-o limbă străină. Nu citisem mare lucru despre asta, dar am simțit că fac bine ceea ce fac. Confirmarea a venit într-o seară când, înainte de culcare, observam împreună ce regăsim în camera ei din cartea cu imagini pe care ne uitam amândouă. Îmi indica hotărâtă this is a bed, this is a window, this is a book, se oprește privind fix spre ușă câteva momente, apoi se uită la mine râzând ca și cum ar fi gâdilat-o gândul ce-i venise și spune, cu întreruperi chicotite: mami, this is a uș! Am îmbrățișat-o, am râs cu ea și am știut atunci că faptul că tocmai ce ieșise din impas inventând un cuvânt este o dovadă clară că nu face nicio confuzie.
Nu este niciodată prea devreme – sau prea târziu – să-i prezinți copilului tău o a doua limbă. ”A învăța o limbă străină este ușor pentru copiii sub 10 ani și chiar și mai ușor pentru copiii sub 5 ani, comparativ cu eforturile considerabil mai mari pe care le face un adult”, spune lingvistul Barbara Zurer Pearson.
Însă perioada optimă, potrivit experților, pare să fie de la naștere până la 3 ani – exact atunci când copilul învață prima limbă, iar mintea lui este încă deschisă și flexibilă. O a doua fereastră de învățare a unei limbi străine este între 4 și 7 ani, pentru că el poate încă să le proceseze în paralel. Cu alte cuvinte, construiește un sistem de limbă secundară alături de prima limbă și învață să vorbească în ambele limbi la nivel de nativ. ”Auzim atât de multe despre fereastra de oportunitate specială a copilului mic pentru învățarea a două limbi, încât poate fi descurajant pentru un copil mare”, spune Pearson. ”Este adevărat că este cu atât mai ușor cu cât începi mai devreme, însă oamenii pot învăța o limbă străină chiar și după închiderea ferestrei de oportunitate.” Așadar, în cazul în care ai un copil mai mare de 7 ani și te gândești să-l crești bilingv, nu este prea târziu. A treia fereastră de învățare se manifestă de la 8 ani până la pubertate. Apoi, studiile demonstrează că achiziția de noi limbi străine se face într-o zonă separată a creierului, obligându-i pe copii să traducă sau să treacă prin filtrul limbii native pentru a ajunge la corespondentul în noua limbă.
Răspunsul scurt este nu. Copiii sunt incredibil de sensibili la modurile diferite în care oamenii vorbesc. Chiar și atunci când aud vorbindu-se o singură limbă, învață foarte repede despre diferențele dintre cum vorbesc femeile și bărbații, dintre modul politicos și cel nepoliticos de a vorbi și așa mai departe. Pentru copii, problema bilingvismului nu este o problemă! Este pur și simplu o altă diferență între oameni!
În lumea din ce în ce mai globalizată a acestui secol, a vorbi mai multe limbi străine are din ce în ce mai multe avantaje practice. Cercetările moderne au arătat că avantajele bilingvismului sunt mult mai mari decât simpla abilitate de a conversa sau interacționa cu o diversitate mare de oameni. Expunerea la o varietate mare de limbi s-a dovedit a avea un efect profund asupra funcționării creierului, îmbunătățind nu numai funcțiile sociale, dar și cele de comunicare și executive. În urmă cu 50 de ani, educatorii din America de Nord obișnuiau să le spună părinților imigranți că ar fi mai bine pentru educația copiilor lor dacă ar vorbi în engleză acasă. Unii cercetători considerau că expunerea timpurie la două limbi crea copiilor un dezavantaj. Noile studii ne arată că nu este deloc așa ba dimpotrivă, există și alte avantaje în a fi bilingv (în afară de cel de a cunoaște două limbi), cum ar fi o gândire mai flexibilă.
La fel ca și adulții bilingvi, copiii bilingvi folosesc adesea cuvinte dintr-o limbă pentru a se exprima în cealaltă limbă (ceea ce se numește ”schimbare de cod”). Însă acest lucru nu înseamnă că devin confuzi în legătură cu ce limbă vorbesc. Într-o familie bilingvă italiano-engleză, de exemplu, dacă o mare parte din vocabularul legat de mâncare este italienesc, acest registru va fi folosit chiar și atunci când membrii familiei vorbesc în engleză (și există echivalent în limba engleză). Astfel, se va vorbi despre pollo si nu despre chicken și parmigiano în loc de parmesan. Cu toate acestea, atunci când se adresează monolingvilor, copiii bilingvi vor fi atenți în a folosi doar limbaj relevant.
A fi bilingv are avantaje de necontestat. A învăţa mai mult de o limbă străină oferă posibilitatea unor conversații și experiențe noi. Plurilingviştii au, ca să ne exprimăm așa, personalități multiple, care reprezintă tot atâtea modalități în care pot funcţiona şi gândi, în funcţie de nuanţele fiecărei limbi.
În consecință, plurilingviștii sunt mai buni în a înțelege perspectivele celorlalți. Copiii crescuți în contexte bilingve și multilingve activează anumite coduri sociale care le indică ce limbă să folosească în funcție de persoana căreia i se adresează și contextul în care o folosesc. Această experiență pare să influențeze creierul din copilărie până la o vârstă înaintată.
Dovezile generale reieșite dintr-un număr considerabil de studii de specialitate sugerează că experiența bilingvă îmbunătățește funcția executivă a creierului – o rețea din lobul frontal al creierului. Bebelușii crescuți în medii bilingve își dezvoltă competențe cognitive de bază, ca, de exemplu, luarea de decizii şi rezolvarea de probleme chiar înainte să înveţe să vorbească.
Cercetătorii cred acum că atunci când învățăm o altă limbă, dezvoltăm avantaje cognitive care îmbunătățesc atenția, auto-controlul și abilitatea de a face față informațiilor conflictuale. Cu alte cuvinte, diferența esențială dintre bilingvi și monolingvi poate fi rezumată printr-o abilitate crescută de a monitoriza mediul înconjurător. Cei care vorbesc două limbi străine pot să se concentreze fără a fi distrași și își pot, de asemenea, îmbunătăți abilitatea de a trece de la o activitate la alta. În societatea noastră contemporană în care multi-tasking-ul este o cerință pe piața muncii, o persoană bilingvă cu un puternic control executiv ar putea, în mod cert, să facă o diferență.
Copiii de chiar șapte luni pot face distincția și pot începe să învețe să funcționeze în două limbi cu structuri gramaticale foarte diferite, spun noi cercetări de la Universitatea British Columbia și respectiv Paris Descartes. Studiile oferă, de asemenea, dovezi conform cărora creierul bebelușilor din familii bilingve rămâne mai deschis către învățarea de noi sunete, comparativ cu bebelușii din familiile monolingve. „Creierul unui bebeluș de 11 luni învață ce limbă sau limbi sunt prezente în mediul înconjurător și este, în egală măsură, capabil să învețe 2 limbi străine la fel de bine ca una singură,” susține Ferjan Ramírez, cercetător la Institute for Learning and Brain Sciences – University of Washington.
Studiile au dovedit că bebelușii monolingvi au arătat că există o restrângere a percepției sunetelor în jurul vârstei de 11 luni – nemaiputând să discrimineze sunetele unei limbi străine pe care la 6 luni le discriminau cu succes,” conform Patriciei Kuhl, profesor științe și co-director al Institute for Learning and Brain Sciences – University of Washington. „Dar bebelușii crescuți într-un context cu două limbi străine par cumva să rămână ‘deschiși’ la sunetele unei limbi noi mai mult decât egalii lor expuși la o singură limbă, abilitate care nu numai că este benefică, ci și foarte adaptativă pentru creierul lor.” Expunerea la două limbi străine îi face pe copii mai conștienți de cum funcționează limbajul în general, îmbunătăţindu-le “discriminarea metalingvistică”.
Nu există dezavantaje pentru copiii crescuți și educați bilingv sau plurilingv. Sunt de necontestat, în schimb, beneficiile asupra dezvoltării cognitive, sociale și, mai ales, beneficiile asupra limbajului – un instrument complex, capabil să modifice arhitectura creierului.
Fie că există sau nu un mediu ofertant din punct de vedere (bi)lingvistic acasă (nu îți poți alege partenerul de viață sau familia după acest criteriu), părinții pot, în schimb, alege unde, prin ce metodă și ce anume vor învăța copiii lor.
Pot alege un mediu educațional bilingv de calitate pus în practică de profesori transformaționali care se concentrează pe conținut facilitând experiențe bogate în sens şi oportunități de învățare. Pot alege ca cei mici să învețe cu ajutorul celui mai simplu de înțeles dicționar, disponibil în toate limbile: poveștile.
Poveștile traduc lumea înconjurătoare și o aduc mai aproape de lumea copiilor, formându-i și pregătindu-i pentru viață.
