fbpx

Mai pot profesorii de astăzi să fie modele pentru elevii lor?

foto: Facebook / Andrei Avram

de Andrei Avram, profesor de istorie

În ultima perioadă, limbajul elevilor s-a modificat simțitor. E posibil ca un adult care ascultă o discuție a acestora să nu o înțeleagă în totalitate. Este un pericol acela de a nu înțelege mesajul celor pe care se presupune că trebuie să îi educi. Atunci când discutăm despre educație, ne raportăm la aceasta că fiind un proces furnizat doar tinerilor. Însă, e posibil ca criza educațională să nu fie generată de tineri, ci de dificultatea cu care adulții (părinți sau profesori) se adaptează unei lumi în care schimbarea e mai rapidă ca oricând.

Un alt aspect care nu trebuie ignorat este acela referitor la semnificația pe care o au cei prezenți la catedră pentru elevii lor. Întrebată de ce exclude posibilitatea de a fi profesoară, o elevă mi-a oferit un răspuns care încă mă macină: „Pentru a-ți dori să practici o meserie trebuie să întâlnești oameni pe care să îi consideri modele. Iar cei mai mulți dintre noi nu identificăm în profesorii noştri aceste modele. Chiar și atunci când ne admirăm cadrele didactice, nu le considerăm profesia un model pentru că salariile lor nu sunt motivante. Eu, cel puțin, nu aș fi dispusă să depun efortul pe care îl depune un profesor, toate acestea pentru ca, la final de lună, salariul să nu mă mulțumească”. 

Sunt două aspecte care întristează prin complementaritatea lor: 1) faptul că unii dintre profesori nu sunt modele pentru elevii lor, că unii dintre aceștia nici măcar nu au luat în calcul că ar putea reprezenta modele pentru tinerii din ziua de azi, atât de diferiți de elevii de „altădată”; 2) faptul că unii elevi apreciază condescendent activitatea didactică a profesorilor lor, că între întâlniri care ar putea îndruma destine se interpun limitele financiare ale unei profesii care ar trebui să aibă o contribuție esențială la formarea personalităților.

Două dileme se impun: 1) Se străduiesc suficient profesorii pentru a fi modele pentru elevii lor? 2) Societatea vine în întâmpinarea nevoii elevilor de a identifica modele printre profesorii lor? Întrebări retorice.

Discutăm despre un mediu în care cei care ar trebui să fie parteneri vorbesc rar aceeași „limbă”; despre un spațiu în care elevii își petrec o parte importantă (cel puțin din perspectivă cantitativă) a vieții lor, dar în care, chiar dacă identifică modele umane, se delimitează de opțiunea profesională a acestora. Bineînțeles, problematica financiară nu este singurul aspect care îi face pe elevii români să nu ia în calcul posibilitatea de a fi profesori. Însă, aceasta este o parte a discuției care nu poate fi ignorată. O afirmă elevii, părinții, elitele politice, profesorii. Cu toate acestea, în spațiul public circulă informații referitoare la posibile înghețuri salariale și tăieri de sporuri. Într-un astfel de climat, România nu are cum să fie (mai) educată. Ci, probabil, mai frustrată.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.