Închide
de Liviu Ardelean Mă obosește „eroismul” lui David
Tâmpesc dacă îl mai aud pe ministrul David spunând că, în urma măsurilor de austeritate, „avem salarii și burse până la finele anului”. A spus-o la Timișoara. A spus-o și la deschiderea anului universitar de la Cluj. O repetă de câte ori are ocazia. Nu mai pot!
Iar dacă mie mi-a ajuns, care nu sunt cadru didactic sau părinte, nici nu vreau să-mi imaginez ce simt ei. Pentru că, în loc să le transmită încredere, domnul ministru reușește, cu fiecare apariție, să le amintească de precaritatea sistemului și de faptul că finanțarea educației a devenit o problemă de supraviețuire, nu de strategie.
Avem noi, românii, o vorbă: ce e prea mult, strică. Este perfect aplicabilă și în comunicarea publică. Să repeți la nesfârșit aceeași frază, cu același aer de sacrificiu, nu te face credibil, ci obositor. Când accentul cade mereu pe „norocul” că profesorii și studenții încă primesc salarii și burse, mesajul se transformă într-o formă de șantaj emoțional. Iar publicul simte asta.
Paradoxal este că trebuie să i se spună asta unui psiholog, unui om care a scris despre comportamentul uman, despre mecanismele gândirii și reacțiile oamenilor la presiune. Un specialist în psihoterapie cognitiv-comportamentală ar trebui să înțeleagă mai bine decât oricine că repetiția obsesivă a unui mesaj cu tentă victimizantă nu convinge. Irită. Și totuși, ministrul Educației pare să nu vadă că, prin felul în care comunică, subminează chiar ideea de rațiune pe care ar trebui să o reprezinte.
Ce să facă profesorii, domnule ministru? Plecăciuni pentru că nu rămân fără salarii? Să vă felicite că nu îi lăsați fără bani de sărbători? Pentru că exact asta se înțelege: că ar trebui să fie recunoscători că statul își îndeplinește o obligație de bază. Nu reușiți să construiți imaginea unui erou prin aceste tactici.
Sunteți ministrul Educației, domnule David. Rolul dumneavoastră nu este să vă victimizați în fața dificultăților, ci să vă asigurați că sistemul de învățământ funcționează indiferent de ele. Profesorii nu trebuie să trăiască cu frica zilei de mâine, iar studenții nu trebuie să se simtă asistați social. E datoria dumneavoastră să le oferiți predictibilitate, nu compasiune în turnee prin țară.
Cât despre reformă, vă rog să renunțați la fraza aceea despre „îmbunătățirea sistemului după ce ieșim din criză”. Da, e nevoie de schimbare profundă. Și sperăm că se va întâmpla. Dar nu veți fi dumneavoastră cel care o face. Imaginea dumneavoastră publică a fost grav afectată. Orice asociere a numelui dumneavoastră cu ideea de reformă va compromite însăși credibilitatea acesteia.
Și sper ca acest mesaj să răsune până în biroul premierului Bolojan. Pentru că reforma nu se va putea face cu oameni uzați de propriile greșeli de comunicare, care și-au subminat imaginea publică prin infatuare. Se face cu oameni care știu când să facă un pas în spate pentru a nu compromite direcția corectă.
Ajunge, domnule prof. univ. dr. psih. Daniel David! Țara are nevoie de lideri care inspiră și vor să reconstruiască, nu de oameni care caută adulația pentru că au salvat ceea ce, în fond, era obligația lor să apere.