Lipsa educației se vede pe stradă, nu în catalog

de Liviu Ardelean Lipsa educației se vede pe stradă, nu în catalog

Educația nu înseamnă doar să știi matematică și gramatică. Înseamnă să înțelegi ce este empatia, ce înseamnă respectul față de celălalt, ce responsabilități ai ca membru al unei comunități. Nu mă refer doar la educația din școală, ci și la cea de acasă, la educația civică, morală, la formarea noastră ca oameni, nu doar ca purtători de diplome.

Înainte de prânz, România bifase deja trei cazuri grave, din trei județe diferite. La prima vedere, nu au nimic în comun. În realitate, toate vorbesc despre aceeași lipsă: educația.

Primul caz vine din județul Bistrița-Năsăud. O tânără de 24 de ani a fost reținută după ce a creat un cont fals cu fotografia lui Emil Gânj, bărbatul căutat pentru crima din Mureș. De pe acel cont, mama victimei a primit mesaje de amenințare. Se cerea, nici mai mult, nici mai puțin, decât predarea copilului fetei ucise. Femeia spune că a trecut prin clipe de groază. Ce fel de om recurge la un asemenea gest? Ce fel de societate formează o tânără care nu doar că nu empatizează cu suferința unei mame, ci o amplifică intenționat?

Al doilea caz vine din București. Un bărbat de 56 de ani a fost arestat preventiv după ce a provocat un accident rutier. Avea o alcoolemie de – ATENȚIE – 3,49 g/l alcool pur în sânge și permisul suspendat. Și nu era la prima faptă. În luna mai fusese condamnat cu suspendare pentru conducere sub influența alcoolului.

Al treilea caz vine din Sibiu. Un șofer este cercetat pentru tentativă de omor calificat după ce a lovit intenționat cu mașina doi bărbați cu care avusese un conflict. Nu e un caz izolat. Violența în trafic a devenit o rutină. Pentru că nu am învățat nici să ne controlăm impulsurile, nici să rezolvăm conflictele altfel decât prin forță. Educația emoțională lipsește aproape complet, n-am fost învățați cum să cedăm într-un conflict fără a ne simți învinși.

Asta se întâmplă când înveți doar cum să treci examene, nu cum să trăiești în comunitate. Acolo unde frica de lege nu mai funcționează, ar trebui să funcționeze conștiința, care se formează și educă acasă, în școală, în societate. Educația nu se oprește la note. Nu înseamnă doar diplome și teorii învățate pe de rost. Educația trebuie să formeze oameni echilibrați, responsabili, conștienți de rolul și impactul lor în societate.

Educația care ignoră formarea caracterului riscă să trimită în lume generații întregi nepregătite pentru viață. Confundăm libertatea cu haosul, toleranța cu indiferența, iar reforma cu simplificarea până la superficialitate. Rezultatul? Oamenii trăiesc într-un spațiu tot mai confuz, fără busolă morală, fără repere solide.

Le cerem polițiștilor să fie mai vigilenți, judecătorilor să fie mai severi, politicienilor să „repare” totul prin legi. Dar și ei se ridică din aceeași societate. Iar în lipsa unei educații solide, totul devine pompieristic: intervenim doar când arde, când cineva e deja mort sau rănit.

Nu putem construi o societate sănătoasă doar cu coduri penale, intervenții în forță și legi adoptate pe bandă rulantă. Nu putem să tot stingem focuri fără să ne ocupăm de cauza incendiului.

Educația nu este doar responsabilitatea Ministerului. Este responsabilitatea noastră, a tuturor. Și dacă nu începem să o tratăm ca pe o prioritate – în familie, în școală, în spațiul public –, astfel de cazuri nu vor mai șoca pe nimeni, pentru că vor fi devenit parte din rutina zilnică a unei țări care își va fi pierdut direcția.

Lipsa educației se vede pe stradă, nu în catalog.