Închide
Jurnalista Cristina Stănciulescu a relatat, pe Facebook, că în clasa fiului său a fost confirmat un caz de Covid-19 și cursurile au fost mutate în format online.
Ce spune Cristina Stănciulescu:
Jurnalista spune că în clasa respectivă sunt vaccinați doar 3-4 copii, iar decizia privind vaccinarea devine, astfel, una care ajunge să afecteze majoritatea.
Ieri s-a confirmat un caz de Covid în clasă. Nasol. Decidem în grupul de părinți (urăsc grupurile de părinți) sau se decide mai degrabă, că mai bine stăm acasă, deși doamna dirigintă ne spune că numai contacții direcți ai copilului bolnav rămân acasă, restul, cei care au făcut boala, cei vaccinați, etc, pot veni la școală.
Numai că vaccinați sunt numai 3 sau 4. De ce? Pentru că, desigur, vaccinarea este o decizie personală.
O respect.
Dar, în aceeași măsură, această „decizie personală” afectează majoritatea, nu?
Cei care decid să nu-și vaccineze copiii (vorbesc despre cei care au peste 14 ani cum e cazul aici) pot decide să facă școala acasă pentru toată viața!
Nu doresc să începem o discuție despre vaccin, că nu o pot duce, sincer, m-au lăsat de mult răbdarea și nervii, dar întreb așa: dacă decizi ceva, nu-i așa că eu nu trebuie să sufăr din cauza a ceea ce decizi tu?
Că și eu am luat o decizie, tot personală, de a-mi vaccina copilul, tocmai ca să nu-ți fac ție rău, cel cu decizia personală de a nu ți-l vaccina.
Adulții care nu respectă regulile (vezi masca, vezi toaaaate recomandările) vor educa niște copii care nu vor respecta nici ei regulile.
Sună dur, dar îmi asum.
Vrem copii fericiți? Atunci să le oferim modele personale de moralitate și de civilizație.
Vreti excepții de la reguli? Atunci exceptați-vă și viața din cea a comunității care nu trebuie să sufere din cauza „deciziei personale” a cuiva. Că dacă „decizia ta” afectează „decizia mea”, ce facem? Ce primează? Cine are dreptate?
Care sunt regulile jocului?
Am ales sa.mi fac casa intr.o suburbie a Bucurestiului. Doar case imprejur, o străduță linistita, pana de curand.
In localitate au crescut recent zeci de zeci de blocuri, mii de familii noi mutate. Nu pe străduța noastra linistita, chiar … departisor de noi as zice . Dar, ce sa vezi, la orele de varf, cele mari 3 artere existente in localitate nu fac fata fluxului enorm de masini. Asa ca multe din ele decid sa scurteze coada din strada mare, taind.o pe straduta noastra linistita. De la 6 dimineata nu se mai poate dormi in casa, in camerele de la strada. E infernal.
E o decizie externa care mă afecteaza, desi eu am facut totul sa imi fie bine mie si familiei mele, pe banii mei?
Da
E corecta atutudinea celor din zecile de blocuri, care.mi vajaie cu mașinile lor prin fata geamului meu, zilnic, desi nu sunt riverani, desi straduta mea nu duce decat intr.o alta strada, desi ei cand au luat in rate apartamentele in zecile de blocuri – au vazut ca n.au pe unde iesi – intra in case?
Nu
Am ce face?
Nu prea…