Închide
Jocul preferat al copiilor este „Lucruri care NU îmi plac” pentru că, nu-i așa, nu prea îi întrebăm pe copii despre lucrurile care nu le plac.
Nevoia de conectare
de Alex Zamfir, Cel mai bun tată
În pandemie, în familia noastră, am descoperit că pe măsură ce petreceam tot mai mult timp împreună, stând în casă din cauza carantinei, cu atât relațiile dintre noi trei (Mark, băiatul nostru de 10 ani, Iulia, soția mea și cu mine) erau din ce în ce mai proaste. Toată ziua încercam fiecare să ne găsim un loc liniștit în apartamentul de trei camere din care să putem lucra fără a fi întrerupți, iar apoi seara, când ar fi trebuit să ne relaxăm în familie, ieșeau la suprafață toate fricile, anxietățile, nervii acumulați peste zi și în toată perioada pandemică și uite așa în loc să ne conectăm, ne certam, ne repezeam unii pe alții și preferam să stăm în continuare separați.
În acea perioadă am realizat că poate ar trebui să încerc să creez…ceva, nu știam pe-atunci ce anume, care să ne ajute să ne reconectăm unii cu alții și, în primul rând, să ne ajute să ne reconectăm cu băiatul nostru. Așa s-a născut ideea jocurilor THE FUNNY BRAND, jocuri sub forma unor seturi de cartonașe pe diferite teme, jocuri de conectare cum le spun eu.
În acest an, 2021, am mers cu aceste jocuri prin multe școli, jucându-mă la clase cu copii de la 6 până la 15 ani. Ceea ce am văzut este cât de multă bucurie le aduc astfel de discuții copiilor, discuți în care se simt liber să povestească despre viața lor, cu bune și rele, cu lucruri de râs sau chestii triste, cu amintiri frumoase de familie sau traume mai mici sau mai mari. Nevoia copiilor de a povesti este foarte mare, iar atunci când fac asta și se simt ascultați și înțeleși și te văd că empatizezi cu ei, indiferent ce îți povestesc, se deschid pur și simplu și vor împărtăși cu tine lucruri pe care altfel, poate, le-ar fi mult mai greu să le spună cu voce tare.
Jocul preferat al copiilor este „Lucruri care NU îmi plac” pentru că, nu-i așa, nu prea îi întrebăm pe copii despre lucrurile care nu le plac. Eram la o clasă de preadolescenți și o fetiță, nu foarte slabă ca fizic, a tras un cartonaș și a citit cu voce tare:
„Un lucru care nu îmi place la corpul meu…oh, sunt atâtea încât nu aș ști cu ce să încep.”
Colegii ei au simțit că este un moment greu pentru ea și au făcut cu toții liniște. Nimeni nu a comentat sau n-a făcut vreo glumă proastă.
„Poți să povestești ceva ce îți este confortabil sau să nu ne povestești nimic”, i-am zis eu.
Liniște. Liniște pentru multe secunde.
„Chiar nu știu ce să vă spun…”
Liniște în continuare. Iar apoi, pentru că acea fetiță a simțit că i-am acordat cu toții suficient spațiu și timp și am fost acolo, lângă ea, a zis:
„Aș spune că nu îmi place burta mea.”
Un cartonaș care mie îmi este foarte drag este „Cel mai frumos lucru pe care l-a spus cineva despre tine” din jocul „Cel/Cea mai…”. De obicei, când îl trage un copil, lucrurile se întâmplă în felul următor: acel copil face o glumă, nu reușește să se gândească profund la acea întrebare. Așa că eu intervin și le spun:
Știți, noi nu prea avem obiceiul de a spune lucruri frumoase despre noi înșine, ni se pare de multe ori că ne-am lăuda gratuit. Dar eu cred foarte tare că e important să ne iubim noi pe noi, pentru ca și alții să ne poată iubi, la rândul lor. De aceea, chiar m-aș bucura ca fiecare dintre voi să se gândească la un lucru frumos pe care i l-a spus altcineva. Nu contează cine, nu contează ce i-a spus, contează doar să vă amintiți acel moment și cum v-ați simțit atunci.
Din acel moment, cam toți copiii reușesc să povestească ce lucruri frumoase au auzit despre ei. Și ce este și mai minunat este că de cele mai multe ori aceste lucruri frumoase pe care și le amintesc le-au fost spuse de către părinții sau profesorii lor, adică oamenii care la vârsta aceea a copilăriei contează cel mai mult în viața lor.
Sigur că este important să îi învățăm pe copii foarte multe lucruri din programa școlară. Dar mie mi se pare la fel de important (dacă nu mai important) să îi învățăm să fie buni și empatici, să asculte mai mult decât să vorbească, să poată dezbate pe un subiect în mod civilizat, să încerce lucruri chiar cu riscul de a greși, căci nu e nimic în neregulă în a trece printr-un eșec, cu toții avem parte de el. (da, unul dintre jocuri se numește „Conversații despre eșec”).
Jocurile acestea, prin întrebările lor și prin atmosfera pe care o creează între cei care se joacă, reușesc să atingă multe din aceste aspecte și cred că tocmai de aceea sunt atât de iubite de către copii. Se întâmplă uneori să merg prin clase și cei mai timizi să nu-și dorească, la început, să răspundă. Dar invariabil, de fiecare dată apare câte o întrebare la care îi vezi pe „timizi” cum își aruncă brațul în aer pentru a răspunde și ei, pentru că simt că suntem acolo ca într-un ‚cerc al siguranței” în care orice am spune, e ok.
Închei prin a spune că eu cred sincer că dacă vom reuși să creștem o generație de copii mai atentă la propriile nevoi, mai în contact cu emoțiile și sentimentele proprii, mai conectată la cei de lângă și la lucrurile importante pentru fiecare, mai dispusă la discuții și dezbateri pe temele și subiectele grele și importante, cred că putem spune că ne-am făcut datoria ca părinți, profesori, educatori sau antrenori. Nu pare mult și nu pare greu, dar cu siguranță nu e nici puțin și nici simplu.
Mai multe detalii despre cele 10 jocuri puteți găsi pe www.thefunnybrand.com
Sunt jocuri ce pot fi jucate în familie, cu copiii, cu partenerii, cu prietenii. Sunt jocuri bune de luat în vacanță la drumuri lungi sau când leneviți pe plajă. Sunt jocuri care pot fi niște cadouri frumoase pentru copii la sfârșit de an școlar.
Dacă veți dori să cumpărați un joc sau mai multe, vă invit să folosiți codul EDUCATIE pentru a beneficia de un discount de 10%.
Alex Zamfir – Cel mai bun tată
Alex Zamfir s-a născut pe 4 ianuarie 1978. A locuit toată viață să în București, cu excepția primilor ani din viață, când a locuit la Ambasadele României din Finlanda, Australia și Thailanda, tatăl sau fiind diplomat de carieră. În copilărie a jucat baschet timp de 13 ani, devenind campion național la mai multe categorii de juniorisi fiind component al echipei naționale U18 a României. În 2002 a înființat Funvertising alături de trei prieteni, agenție de publicitate și organizare de evenimente, al cărei partener estesi azi. În 2006 s-a căsătorit cu Iulia și din 2011 este tatăl lui Mark. La 36 de ani a început să-și povestească aventurile de tată pe blogul celmaibuntata.ro sau pe Facebook.
Dacă ai ajuns aici, citește și:
