Închide
Cristache fnap-ip
Iulian Cristanche președintele FNAP-IP, a reacționat la postarea în care fostul ministru Daniel Funeriu îi critica pe părinții elevilor cu note sub 6 la Evaluarea Națională.
Cristache spune că munca profesorilor nu este măsurată și că ar trebui introduse instrumente de cuantificare a efortului depus de către aceștia.
Ce spune Iulian Cristache:
Deși suntem în mijlocul desfășurării BAC-ului, acest lucru a trecut în plan secund, afirmația dlui ex-ministru Daniel Funeriu a dezbinat încă odată, dacă mai era nevoie, societatea. Am avut înainte „bâlciul” cu „premierea”, un non-subiect dpmdv.
Subiectul propus de dl Funeriu suscită, de data aceasta, un interes major, unul tot discutat în sistemul educational. Cine sunt de vină? Părinții, profesorii, miniștrii, politicieni, elevii etc.
Pai cam toți, câte un pic din fiecare. Dacă fiecare breaslă va arăta doar înspre ceilalți, mai bine ne lăsăm păgubași. Suntem o mână de oameni care mai încercăm să facem câte ceva, dacă ne molipsiti și pe noi de teoria „capra vecinului”, chiar că tragem obloanele și nu spunem „Bună seara, Ro”, ci… „se alege praful”.
Faptul că avem elevi care ajung la liceu fără a ști tabla înmulțirii, este din vina întregului sistem. Știu, o să spuneți că este o placă învechită, dar valabilă.
Calitatea resursei umane și curriculumul reprezintă peste 70% din reusitele unui copil. Familia are rolul ei, bine determinat, dar, fără un profesor dedicat meseriei, posibilitatea succesului scade considerabil.
OBLIGATORIU, sistemul trebuie să aibă niște bariere de certificare a muncii depuse/acumulate, dar nu doar pentru elevi, ci și pentru profesori.
Sistemul educational nu este măsurabil, fiecare lucrează după bunul plac sau după nivelul de care este capabil.
Familia, la randu-i, nu poate face mai mult decât știe, de aceea este esențială/primordiala intervenția de la clasă. Spun intervenția pentru că elevii noștri nu sunt niște roboți pe care să aplici niște șabloane. Au ritmuri diferite de învățare. Dacă mai au și ghinionul unei predări sablonate, aleluia, atunci rolul familiei chiar este esențial. Ce se întâmplă când familia nu are educație, bani pentru a suplini lipsa (prin meditatii), pe alocuri, de cunoștințe? Dezastrul spus de dl Funeriu. Și atunci? Doar părinții sunt de vină? Nu doar părinții, ci și profesorii.
Sunt 100% de acord să lași un elev repetent, cu condiția în care ne asiguram 100000% că profesorul și consilierul școlar au făcut tot trebuie. Plecând de la interacțiunea emotioanală cu elevul și familia, la intervențiile personalizate, și la tot ce tine de pedagogie.
De aceea, d-le Funeriu, mă așteptam să veniți cu o abordare complexă, nu personalizată. Dacă nu dv, atunci câti o pot face?
Sunt o mulțime de factori care duc la eșecul copilului. De la eșecul copilului și pana la eșecul familiei și societății în general, mai sunt câțiva pași. De fapt, deja suntem în aceasta ipostază sau, mai bine spus, în METASTAZA sistemului.
La final, sper ca dl Cimpeanu să conștientizeze că boala este cronică și ca avem nevoie de măsuri curajoase. Indiferent de tabăra suparata: elevi, părinți, profesori.
