fbpx

„Învățatul” pentru bac a murit. De azi, trăiască învățarea!

de Corina Popa, cercetător la Asociația Spaniolă de Lingvistică Cognitivă și fondator InterEDU

Dragi absolvenți,

Ceea ce poimâine credeți că va fi o zi „mare” va ajunge în economia ființei voastre o zi „oarecare”. Cel mult, va fi o zi „altfel” dacă, odată afișate rezultatele examenului de bacalaureat, nu vă veți năpusti frenetic asupra listelor, dacă le veți aminti părinților că și voi i-ați iubit mereu până la cer și înapoi fără să le fi cerut vreodată foaia matricolă, dacă nu veți lua în seamă comentariile vecinilor care vă vor întâmpina în fața blocului cu întrebarea: „cât ai luat?”, dacă nu vă veți compara cu șeful de promoție sau cu vreun coleg timid din ultima bancă.

Bucurați-vă, autoevaluați-vă, luați-vă timp să hotărâți unde și cum veți plasa rezultatele pe harta voastră identitară,  dar nu vă gândiți o clipă la un examen ca la un început sau la un sfârșit de lume. Aș vrea să uitați că unii l-au intitulat clișeic „examenul maturității” ca pe vreo poartă care odată trecută metamorfozează copilul în adult, fără să țină seama că fiecare om are timpurile, creșterile, stagnările și descreșterile lui. Că unii s-au maturizat odată cu prima dragoste pierdută, alții descoperindu-l pe Socrate, alții muncind pentru a-și câștiga prima pâine, iar unii, poate, niciodată. Că fiecare adult poartă, pe lângă povara maturității, copilăriile lui sau că fiecare copil, pe lângă aripile inocenței, are idei și sclipiri mature.

 

Da, e un examen care pe mulți dintre voi i-a responsabilizat. Pe alții i-a contrariat. Pentru mulți, a rămas doar un prag trecut inerțial, „pentru că trebuie”.  Pentru toți, o recalibrare a universului în funcție de un standard. Un examen care vă lasă să manevrați primele arme ale puterii de a lua în mână un destin – câteva note (mai mult sau mai puțin relevante) care deschid drumul unei profesii. O probă de presiune într-o perioadă în care încă vă căutați, în care simțiți că trăiți la granița dintre timpul blând al boacănelor ușor de uitat și timpul necruțător al greșelilor care pot configura un destin. O probă în urma căreia nu știu dacă mulți v-au învățat că esența nu este să memorați și să reproduceți eseuri, formule și date, ci să exersați, prin intermediul unor conținuturi informaționale, ceea ce veți avea de făcut o viață – să analizați, să descrieți, să caracterizați, să relatați, să calculați sau formulați. Că, într-o etapă a existenței voastre, veți fi analitici și hipersensibili ca Ștefan Gheorghidiu, zgârciți ca Moș Costache, că veți risca să vă dezumanizați ca Ghiță sau că viața vă va învăța să luptați ca Vitoria. Că va fi nevoie să găsiți frumosul în urâtul care vă înconjoară, nu doar în estetica argheziană, că veți avea de înțeles metafore ermetice ale propriei existențe, nu doar ale poeziilor lui Barbu sau că în sufletul vostru există aripi suficient de puternice cât să vă creați propriul refugiu interior, depășind creativitatea liricii lui Nichita.

 

Ceea ce sper să înțelegeți, ceea ce rămâne cu adevărat măreț este faptul că examenul în sine a însemnat o experiență de învățare. Că în doar câteva ore, ați reușit să vă gestionați timpul, să aveți răbdare, să improvizați, să formulați și să reformulați, să vă puneți în pielea evaluatorului, să vă alegeți cuvintele, să vă acceptați greșelile și să învățați din ele. Că după terminarea probei, ați devenit arhitecții scenariilor contrafactuale de tipul „ce aș fi scris dacă reciteam mai bine lecția x”, „cum ar fi fost dacă eram atent la cerința y ”, descoperind astfel cât de elastice sunt limitele capacității voastre de a evolua.

 

Cu sau fără note mari, cu sau fără facultăți de prestigiu, nu uitați niciodată să învățați, este un cadou pe care vi-l faceți singuri, o formă prin care vă iubiți pe voi înșivă. 

Cu sau fără profesori corectori sau meditatori, autoevaluați-vă cât mai des cu sinceritatea pe care v-o datorați, căci nimeni nu o poate face mai bine decât voi.

Cu sau fără camere de luat vederi în sălile de examen, fiți corecți, căci prin fraudă vă condamnați să obțineți și să jucați un rol dintr-un scenariu care nu vă aparține, în loc să vă trăiți propria viață.

 

Învățați, descoperiți, întrebați, ajutați-vă să evoluați, căci nu o faceți nici pentru vecina care vă caută notele de la bac pe edu.ro, nici pentru recompensele din partea părinților, nici ca să vă lăudați în fața prietenilor, ci ca să vă dați șansa de a trăi la cotele cele mai înalte ale ființei voastre.