Închide
de Andrei Avram, profesor de istorie
Timp de câțiva ani, am avut ocazia de a preda atât în sistemul de învățământ public, cât și în cel privat. Analiza comparativă a devenit, astfel, inevitabilă. Care sunt asemănările și deosebirile între cele două sisteme? Ce îi face pe unii părinți să opteze pentru sistemul de stat sau pentru cel privat? Există o relație de cauzalitate între parcurgerea unuia dintre sisteme și excelența școlară? Acestea sunt doar câteva dintre dilemele destul de des întâlnite. Bineînțeles, o perspectivă generică asupra celor două sisteme educaționale este imposibil de realizat întrucât există diferențe majore și între școlile de stat, precum și între cele private. Astfel, abordarea mea se îndepărtează de pretenții de exhaustivitate și este, inevitabil, subiectivă.
Programa școlară este cel mai important element pe care îl au în comun școlile de stat și cele mai multe școli particulare din România¹. Cu alte cuvinte, la finalul ciclurilor de învățământ, cei mai mulți elevi, indiferent de sistemul educațional pe care îl urmează, trebuie să dobândească aceleași competențe, subiectele examenelor naționale fiind comune. Însă, mijloacele și metodele prin care elevii ating competențele respective sunt, de cele mai multe ori, diferite. Iar această situație este influențată de mai mulți factori.
Prima diferență constatată este legată de modalitatea în care un profesor ajunge să predea într-o școală de stat, respectiv o școală privată. În cea dintâi, examenul de titularizare este indispensabil. Uneori, profesorii care dau examenul de titularizare localizează școala în care urmează să predea post-factum, după exprimarea opțiunii în ședința publică. Emoțiile referitoare la cunoașterea noului colectiv le sunt cunoscute tuturor profesorilor aflați la început de carieră. Nici directorii școlilor publice nu se află într-o situație foarte diferită. În fiecare an școlar apar noi colegi, managerii jucând un rol destul de mic în selectarea corpurilor profesorale.
Pe de altă parte, pentru angajarea în sistemul privat, este necesar un interviu cu conducerea instituției respective, o inspecție la una sau mai multe dintre clasele cu care urmează să colaborezi, așadar, o abordare ante-factum. Inspecția la clasă este necesară și angajării în sistemul public, însă, întotdeauna aceasta este susținută la școlile în care profesorii metodiști au catedrele și, aproape niciodată, la școlile care au ore/catedre vacante. Din această perspetivă, se poate discuta despre un avantaj al sistemului privat, atât din perspectiva angajatorului, cât și a angajatului. „Surprizele” sunt evitate de ambele părți. Și, cel mai important, echipa managerială poate realiza propria selecție a corpului profesional, poate crea un colectiv care să lucreze „sub umbrela acelorași valori”.
O problemă dintotdeauna a sistemului românesc de învățământ este reprezentată de numărul mare de elevi din clase. În sistemul de stat am întâlnit clase de 35-37 de elevi. Întâlnindu-te cu aceștia 50 de minute/săptămână este foarte dificil să cunoști numele și prenumele tuturor elevilor. Cât despre o abordare diferențiată, personalizată în procesul de predare-învățare, aceasta este aproape imposibil de implementat într-un colectiv atât de numeros. Lucrurile s-au schimbat, numărul elevilor dintr-o clasă a fost limitat prin lege, dar, încă sunt mulți elevi într-o clasă, comparativ cu sistemul privat. Într-o clasă cu 10-15 elevi ajungi să cunoști fiecare elev în parte și să te străduiești să răspunzi particularităților acestuia de învățare. Paradoxul face ca, uneori, energia necesară pentru coordonarea unui colectiv de 10 elevi să fie mai mare decât aceea a unui colectiv de 35 de elevi. Cum este posibil acest lucru? Sunt „copiii de la privat” altfel decât cei de la stat? Nu! Însă, în sistemul privat, timpul de care dispune cadrul didactic încurajează fiecare copil să experimenteze, să își expună punctele de vedere. Sunt încurajați să facă aceasta. Și, știm cu toții, la vârste fragede, atunci când copiii capătă încredere, își pun bazele gândirii critice, aduc argumente pro sau contra, sunt greu de oprit. Și mai ales de coordonat. La stat, raportarea la timp a cadrului didactic este alta. Inevitabil, ajungi să vorbești mai mult cu unii elevi decât cu alții, chiar dacă îți propui să nu procedezi într-o asemenea manieră, incorectă din perspectivă pedagogică. Însă, teoria este una, realitatea este altă.
Din cele enumerate până acum, pare că balanța înclină doar înspre sistemul educațional privat. Însă, perspectiva necesită nuanțare. Dacă ai șansa să lucrezi timp de mai mulți ani cu același colectiv de elevi, în cele din urmă, ajungi să îi cunoști pe toți și să reușești să-ți adaptezi metoda de predare-învățare la cerințelor acestora.
Referitor la cauzele pentru care părinții optează pentru unul sau altul dintre sisteme, acestea sunt multiple și influențate de experiența de viață a fiecărui părinte. Însă, de multe ori, opțiunea este cauzată de perspectiva financiară. Mulți părinți nu își permit înscrierea copiilor lor în sistemul educațional privat. Cu toate acestea, problematica poate fi abordată și din altă perspetivă: ce îi face pe părinții care și-ar permite înscrierea copiilor în sistemul educațional privat să opteze pentru cel de stat? Cu siguranță procentul acestora este mult mai mare decât al acelora care optează pentru privat, aspect ce ține și de numărul școlilor publice, respectiv al celor private. Însă, sunt și alte cauze pentru care aceștia ar putea opta pentru școlile de stat. Câteva dintre acestea ar putea fi:
Există o relație de cauzalitate între parcurgerea unuia dintre sisteme și excelența școlară? Nu cred. Aceasta pentru că, în continuare, foarte mulți elevi cu potențial aleg școlile de stat. Însă, sistemul de educație nu este decât despre vârfuri. Acestea au o capacitate extraordinară de a se adapta și de a performa în medii educaționale diverse. Este, în cea mai mare parte, meritul lor. Însă, există și elevi care au nevoie de un sprijin constant, de o personalizare a activităților de predare-învățare. Iar, din această perspectivă, statul face foarte puțin pentru copiii săi.
¹ Există și școli care urmăresc alte programe școlare, însă analiza mea nu se raportează la acestea.
