INTERVIU Monica Anisie: ”Niciodată nu le cer elevilor să învețe comentarii!”

de Oana Dobre-Dimofte

Ministrul Educației și Cercetării, Monica Anisie, a oferit un interviu Educație Privată, în care își expune viziunea despre învățământ și despre mandatul său la minister. În interviu, Anisie vorbește despre intențiile sale de a schimba organizarea examenelor, de a debirocratiza sistemul, dar și de a organiza examene pentru funcțiile de conducere din inspectoratele județene. Ea explică, de asemenea, cum a ajuns să aibă un certificat în domeniul securității naționale, subiect adus în atenția publicului de jurnalista Emilia Șercan.

Prezentăm interviul, integral:

Cum a fost trecerea de la catedră la minister? E a doua oară când aveți experiența aceasta, dar e prima dată în calitate de ministru.

Am mai avut această experiență a ministerului și, cum le-am spus și la prima întâlnire cu directorii din minister și directorii generali, eu am atuul că știu ce gândesc ei, pentru că am mai lucrat împreună. Trecerea nu a fost foarte dificilă, dar am găsit lucruri pe care cândva le-am început la același stadiu. Mi-aș fi dorit ca ele să evolueze.

Aveți acest orizont de comparație, între 2016 și 2019. Credeți că Educația a evoluat sau a involuat?

Cred că nu s-a schimbat nimic din 2016 până acum, la nivelul ministerului. N-am văzut o viziune, n-am văzut nimic nou, nimic spectaculos. Mie îmi place să cred că omul sfințește locul și că la nivelul unităților de învățământ s-au întâmplat lucruri și că Educația a fost marcată de mai multe elemente de succes decât până acum.

Ce fel de profesor sunteți? Predați limba și literatura română. Le dați copiilor să învețe comentarii?

Niciodată nu le cer copiilor să învețe comentarii! Deși am primit sugestii din partea părinților că ar fi bine, totuși, pentru examenele naționale să le dau niște comentarii pe care să le învețe copilul pe de rost. Nu am fost niciodată adepta unei astfel de modalități de lucru cu elevul, pentru că el memorează astăzi ceea ce îi dau eu, și poate nici nu dețin eu adevărul absolut, iar mâine nu mai știe nimic. Or, ideea este ca acel copil să rămână cu ceva, să îi dezvoltăm niște competențe, nu să memoreze. Prin urmare, mi-a plăcut întotdeauna să preiau clasele de la început de ciclu, din clasa a V-a până în clasa a XII-a să-i duc pe copii, sau a IX-a până într-a XII-a, sau a V-a până în a VIII-a, în așa fel încât să construiesc treptat tot ce înseamnă educația lor și gândirea critică, fără să le spun că de fapt asta doresc de la ei. În felul acesta, atunci când ajunge în situația de a lucra pe un text la prima vedere, să știe cum anume trebuie să abordeze textul, să știe să-l interpreteze, să aibă o opinie în sensul acesta și nu să citeze pe X, pe Y, pentru că și ei au propriile păreri și trebuie și noi, profesorii, să le acceptăm. 

Nu toți profesorii au, însă, aceeași metodă.

Este adevărat, sunt colegi profesori care au alt stil, au o altă modalitate de abordare a programei, dar noi către asta ar trebui să tindem. Să le creăm copiilor competențe, în niciun caz să îi punem să memoreze. Când eram inspector, am aflat de o doamnă profesoară de limba și literatura română, de la un Colegiu Național din București, care le dictează zeci de pagini elevilor și, dacă la un test pe care îl dă, copilul înlocuiește cu un sinonim cuvântul respectiv, este depunctat, i se  taie tot, ca și când n-ar fi scris nimic. Am avut o discuție atunci cu doamna profesoară și și-a menținut punctul de vedere, considerând că acești copii de 17-18 ani nu pot avea păreri. Eu cred că și cei de 10 ani au păreri și de multe ori chiar sănătoase. 

Problema este că viziunea aceasta progresistă a dumneavoastră nu este foarte încurajată de examene, de felul în care sunt concepute și notate subiectele la Bacalaureat sau la Evaluarea Națională. Vă gândiți la niște schimbări de conținut în ceea ce privește subiectele?

Când am auzit ideea aceea să se dea examen grilă la Limba și literatura română, am zis că ne întoarcem cu o sută de ani în urmă. În loc să construim pentru copiii noștri niște subiecte care să îi pună în situația de a gândi, noi îi punem să memoreze! De fapt, ce puteai să întrebi? Care este personajul din opera cutare sau când s-a întâlnit Ionică cu Georgică? Nu știu ce întrebări ar fi putut fi construite și nici nu îmi pun această problemă. Îmi pun, însă, problema acestor subiecte care sunt mult prea standardizate, se construiește un barem care este destul de larg și lasă loc de interpretare pentru evaluator. Larghețea asta pe de o parte este bună pentru că îl lași pe profesor să accepte alte interpretări, dar pe de altă parte îl pui pe evaluator în situația de a tăia în carne vie și de a depuncta niște copii. De aici și diferențele între evaluarea inițială la examen și evaluarea de la contestații. Sunt și diferențe de două trei puncte și ajungi să te întrebi care este adevărul. Un copil care a luat 6 la prima evaluare și la a doua a luat 8, se întreabă: până la urmă, am scris de 6 sau de 8? 

Și soluția dumneavoastră care este?

Soluția, pentru anul școlar următor, pentru că acum nu mai putem să schimbăm, ar fi formarea unui corp național de evaluatori. Aceia să știe exact ce au de făcut și cum se evaluează astfel încât să nu mai ajungem la astfel de situații, dar, în același timp, ar trebui să revizuim un pic și structura acestor subiecte. Eu am mai făcut o astfel de revizuire în anul 2016, am mai lucrat un pic asupra construcției subiectelor, pentru că se intrase într-o rutină. Să vă dau un exemplu. La Evaluarea Națională la clasa a opta la limba română, toată lumea știe că la subiectul 2b are de realizat o compunere narativă în care se prezintă o întâmplare petrecută la… Până la urmă, toată lumea pregătește o întâmplare. Lasă-l un pic pe copil să și gândească. E ca un formular pe care trebuie să-l completeze. E o întreagă discuție și printre profesori și îi ceri unui copil de clasa a opta să fie riguros, să aibă o rezolvare în așa fel încât să satisfacă pe cine? Până la urmă ar trebui să îl satisfacă pe el, pe copil, că a realizat cu bucurie un subiect.

Credeți că până la urmă ar trebui eliminată media anilor de gimnaziu din calculul mediei de admitere la liceu?

Aici specialiștii au tot oscilat. Unii au spus că ar trebui să se renunțe, alții că sp nu se renunțe. În 2016 am pus în discuție treaba aceasta și cei care s-au opus vehement au fost cei de la Asociația Părinților, mergând pe ideea că un copil poate avea o zi proastă în ziua de examen și să nu obțină exact nota pe care și-a dorit-o. Este o posibilitate. El a învățat foarte bine patru ani și în ziua respectivă nu e tocmai bine.

Dar notele din gimnaziu sunt subiective.

Bineînțeles că voi lua în calcul și o dezbatere pe tema aceasta. Poate găsim soluții mai bune acum, a mai trecut timpul. Dinamica Educației ar trebui să schimbe și mentalutatea oamenilor. Eu mi-am dedicat acest mandat tinerilor și nu voi lua nicio decizie decât în momentul în care voi avea răspunsul la întrebarea: ce aduce bun pentru elev ceea ce am decis?

Ați anunțat concursuri în inspectorate și în structurile subordonate ministerului, cumva sugerând că este vorba și despre depolitizare. Când încep?

Cred că săptămâna viitoare vom pune metodologiile de concurs pe site, pentru cei care își încheie contractele de management. Acolo unde s-au încheiat vom realiza concursuri, exact așa cum le-am realizat în 20156, cu totală transparență: înregistrate audio-video și cu public. Întâi vom pune în dezbatere publică metodologiile 30 de zile, pentru că așa e corect. Deja au început să expire mandatele. Anul trecut au fost câteva inspectorate unde au expirat mandatele și au primit prelungirea contractului de management cu un an, așa cum prevede legea și noi trebuie să ne pregătim și să profesionalizăm managementul școlar.

Ați simțit în calitate de profesor impactul politizării educației?

La nivelul acesta de profesor la clasă nu se simte. Nu pot să spun că am simțit eu, dar poate pentru că de-a lungul timpului am ocupat funcții, fie în minister, fie în inspectorat și poate că nu am avut cum s resimt. Dar din ceea ce spun colegii din țară, mai ales în mediul rural sau urban mic, acolo sunt presiuni asupra profesorilor din partea anumitor persoane din inspectoratele școlare care sunt asumate politic.

Presiuni să ce?

Presiuni de tot felul. Să vă dau un exemplu, legat de acea gradație de merit. Am primit multe semnale pe e-mail, după ce mi-am făcut publică adresa. În weekendul acesta am răspuns la aproape 300 de mesaje. Am răspuns personal. O doamnă mi-a scris ”știu că nu veți citi niciodată acest e-mail dumneavoastră personal”. Și i-am răspuns ”vă mulțumesc pentru ”încredere”, să știți că vă răspund personal și, ca să vedeți că este adevărat, vă las și numărul meu de telefon, la care răspund chiar eu, ca să avem o discuție”. Îmi pasă de atitudinea profesorului la clasă, de respectul profesorului față de elevi dar și invers, de respectul elevului față de profesor. Totdeauna i-am învățat pe elevii mei să fie respectuoși, să creadă în valoare, dar să știe care sunt drepturile lor și să și le apere întotdeauna.

Ideea de a-ți apăra drepturile funcționează într-un sistem cu cât mai mici probleme de integritate. Este corupt sistemul de educație din România în acest moment?

Cred că e prea mult spus. 

Cât de corupt este, atunci?

Sincer, nu știu să vă răspund la această întrebare. Nu mi-am pus niciodată problema. Mie îmi place să cred că nu. Există cazuri izolate, dar să nu ridicăm particularul la general. Sunt foarte multe persoane de calitate în sistem și se fac foarte multe lucruri frumoase.

Totuși, există practici în sistemul de învățământ care pot fi încadrate cel puțin în fenomenul de mică corupție. De exemplu, practica plicului cu bani oferit de sărbători sau aniversări. Practica unor cadouri cu valoare mare. Au fost atâtea incidente, inclusiv în școli mari din București. Cum scăpăm de ”cadouaș”?

Aici este vorba strict de managementul unității de învățământ. Acolo trebuie să se știe și să se precizeze foarte clar. Tu, ca ministru, secretar de stat sau inspector nu ai de unde să știi ce se întâmplă la școala respectivă. Până ajungi la situația respectivă și să iei măsuri, nu ar fi mai bine ca fiecare dintre noi, la locul nostru de muncă, fie că sunt directori, fie că sunt profesori, să nu mai ajungem la astfel de situații, pentru că sunt neplăcute. Aruncă o pată asupra sistemului.

Ba da. Numai că atunci când sancțiunea pentru un astfel de incident confirmat e tăierea a 10% din salariu pentru câteva luni, legislația nu descurajează mica corupție în școală. Credeți că ar fi necesare niște schimbări în lege?

În momentul acesta, există programul România Educată, există posibilitatea unor schimbări de paradigmă în sistem. Ar putea să se interzică prin lege în mod clar și cine calcă în străchini să plătească. Trebuie să luăm niște decizii. Știți cum este, cu puterea exemplului și cu rigoarea legii.

Și dacă va exista o reacție în rândul sindicatelor?  Sunteți pregătită de reacții negative din partea lor?

Vorbim în momentul acesta de un mandat care, așa cum a precizat și președintele României, are un termen limitat pentru Guvernul acesta. Eu doar deschid niște drumuri pe care sunt convinsă că cineva le va continua. Voi lua numai decizii prin consultare publică și mi-e greu să cred că dacă oamenii sunt de acord că trebuie să facem ceva pentru schimbarea unor mentalități, va mai veni cineva să întoarcă aceste decizii.

Ați fi pregătită pentru un mandat mai lung?

Nu vreau să le dau emoții copiilor mei de la școală. De-abia le-am promis că mă întorc repede-repede. M-ați luat prin surprindere. Eu m-am pregătit pentru un mandat limitat, până la alegeri. 

Dar șansa de a schimba ceva pe termen lung în Educație nu o doriți?

Șansa aceasta ar fi ca un ministru să fie lăsat mai mult timp să realizeze și să implementeze ceva. Educația e o prioritate, spune toată lumea. Nu poate exista un stat fără să există oameni educați. Am fost criticată că am dat un citat din Eminescu. El spunea că școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat. Ca să avem școală bună trebuie să avem oameni buni, oamenii buni înseamnă oameni educați, trebuie să existe stabilitate și în felul acesta se construiește un stat bazat pe principii și valori și dreptate.

Ce părere aveți despre educația privată la nivel preuniversitar din România?

Învățământul particular s-a dezvoltat foarte frumos. La începuturile mele ca inspector, prin 2008 sau 2009, nu prea aveam așa încredere. Dar am descoperit că lucrurile nu stau așa cum spun unii oameni, că nu se face nimic. Am descoperit că lucrurile sunt mult peste ceea ce se crede despre învățământul particular. Sunt oameni care își fac treaba, sunt copii foarte buni și care au început să ocupe locuri foarte bune la olimpiadele școlare și intră la cele mai bune licee și Colegii Naționale. Asta înseamnă că acolo se face o educație de calitate. Este un lucru îmbucurător, pentru că este o alternativă la învățământul public.

Adevărat, numai că mulți proprietari de școli private au observat că legea, în acest moment, îi discriminează. De exemplu, dacă o școală de stat nu îndeplinește toate condițiile pentru avizul ISU, nu primește autorizație de funcționare. Dacă o școală publică se află în aceeași situație, oricât ar fi de dărăpănată,ea continuă să funcționeze și eventual plătește o amendă din bani publici. Soluția nu ar fi ca toate școlile să respecte toate rigorile?

Nu știam că se întâmplă așa, sincer. Dar mi-ați dat o temă și trebuie să vedem care este soluția. Avizele pentru funcționare vin de la ARACIP. Chiar mă voi documenta, să vedem care este soluția, pentru că într-adevăr, trebuie să măsurăm lucrurile cu aceeași măsură. 

Au existat articole de presă despre faptul că dumneavoastră aveți o certificare în securitate națională. Care este adevărul despre acest subiect?

În cadrul Ministerului Educației, în anul 2011, când eu am venit dinspre inspectoratul școlar către minister, ministerul era cuprins într-un proiect. Nici nu știu să vă mai spun cum se numea exact. Toți angajații ministerului au participat atunci la acel curs de formare. Era un curs de formare cu vreo 30 de credite. Dar repet, toți angajații ministerului au participat. 

A fost promulgată legea cu diminuarea orelor de curs la gimnaziu și liceu. Ce schimbă asta în sistem? La ce impact vă așteptați?

Schimbă, în primul rând, planurile-cadru. Odată legea promulgată, noi trebuie să o aplicăm. Prin urmare, începem dezbaterea publică privind diminuarea numărului de ore, prin realizarea unor noi planuri-cadru, începând de la primar și până la liceal. 

Și începeți și procesul de debirocratzare, așa cum ați anunțat? Acea comisie de tăiat hârtii?

Desigur, este subiectul zilei și le mulțumesc tuturor colegilor și profesorilor care s-au implicat. Grupul de lucru se întrunește pentru prima dată joi, pe 21 noiembrie. I-am pus față în față pe cei care cer și pe cei care trebuie să facă acele hârtii.