Închide
Interesul suprem al elevului
de Ioana Turcu, profesoară
În săptămâna premergătoare deschiderii noului an școlar am participat la câteva ședințe de organizare în două școli.
Prima s-a petrecut în școala privată, unde nu m-au surprins atmosfera relaxată, oamenii destinși și surâzători, curățenia impecabilă și bucuria cu care profesorii abia așteaptă să înceapă munca. Totul era deja pus la punct: orare, săli de clasă, repartizări, proceduri de intrare și ieșire astfel încât să nu se întârzie la ore sau să se blocheze traficul etc… Astăzi acolo se pun la punct ultimele detalii pentru deschiderea de mâine.
În școala de stat, consiliu profesoral cu circ, unde principalele preocupări au fost următoarele:
– să fim în regulă cu hârtiile pentru inspectorat, nu cumva să lipsească vreuna că vin “domnii de la inspectorat” și fac raport nefavorabil;
– să prindă ore suplimentare, dirigenții, dosare de gradație și alte minuni (tot legate de hârtiile interminabile) persoanele care sunt în grațiile conducerii;
– să existe în sală informatori care trimit mesaje despre cum se desfășoară votul secret pentru alegerea consiliului de administrație;
– să se aprobe toate deciziile luate unilateral și nu cumva să prezinți un argument împotrivă pentru că ți se strigă de la prezidiu că “ești conflictual”.
În rest, nu avem săli (urmează să alerg iar prin școală disperată pentru a găsi un locșor să-mi susțin orele), orarele nu sunt definitivate, nu știm ce se întâmplă în prima zi de școală, nu avem resurse (instrumente, partituri, hârtie pentru imprimantă, acces la wifi, aer condiționat, piane acordate în săli, tehnologie pentru audiții sau antifonare). Dar avem HÂRTII. Multe, semnate, parafate. Dosare întregi.
În mai toate hârtiile emise de inspectorate, minister sau școli apare sintagma “interesul suprem al elevului”! Încă nu am aflat ce vrea să spună poetul aici, dar mi-am făcut un scop din a înțelege unde este, pentru și cu ce se mănâncă interesul suprem al elevului în școala românească.
Până una alta, am costatat că interesul (nu știu dacă cel suprem) elevilor mei care fac performanță este să plece la studii în străinătate. Eu îmi dau tot “interesul” să-i ajut. Până acum toți au reușit, și-au văzut “interesul”. Am și anul ăsta o elevă care dorește să plece la studii în afara țării și sunt convinsă că va reuși.
Hai la mulți ani școlari cu interesul suprem înainte!
