fbpx

Încă un an școlar pierdut

Nu cred că există cineva în țara asta care să-și dorească închiderea școlilor. Indiferent că suntem părinți, elevi, profesori sau decidenți politici, sunt absolut sigur că ne dorim cu toții ca orele să se desfășoare în format fizic, în sala de clasă. 

Și cu asta, gata, am terminat cu declarațiile de fraternitate și armonie că, de aici încolo, divergențele dintre noi par a fi iremediabile. A, nu vă faceți iluzii, rândurile de față nu-și propun să împace capra cu varza. Dimpotrivă. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt clare. Îmi doresc ca școlile să rămână deschise doar în condițiile în care putem respecta toate măsurile sanitare anti-Covid, adică vaccinare, testare generalizată, purtarea măștii și toate celelalte. Nu se poate? În regulă. Facem școală online. Dar una cum trebuie. Cu platforme educaționale serioase, formarea profesorilor, lecții digitale și evaluare online (da, există, nu vă cruciți), conexiune la internet și-n ulțimul cătun din țara asta plus tablete și laptopuri pentru elevi și profesori.

Bun, acum că am rămas fără jumătate dintre cititori, hai să vedem de ce vom pierde încă un an școlar. Că-l vom pierde e sigur, după cum merg lucrurile. 

O parte dintre părinți și profesori nu sunt de acord cu vaccinarea și testarea copiilor. Unii, săracii, ar fi fost poate convinși să o facă dacă autoritățile s-ar fi preocupat, din vreme, să facă niște campanii serioase de informare. Dar pentru că întotdeauna sunt alte urgențe, congrese, cafteli politice, sigur că treaba asta a rămas pe ultimul loc în topul priorităților. Pentru alții, nu mai e nevoie de nici o informare, și-au făcut-o ei singuri, pe tot felul de site-uri dubioase, mustind a teorii ale conspirației și fake-news. Bun, nu vor vaccinare, nu vor testare, nu poartă mască dar vor ca școlile să rămână deschise. Culmea, vocea lor pare că răsună  mai tare pe holurile Ministerului Educației decât cea a oamenilor raționali. Tocmai ce a anunțat domnul ministru că a decuplat pragul de infectare de la șase la mie de închiderea școlilor. Îmi pare rău, așa nu. Nu sunt de acord să ne expunem sinucigaș în fața unui virus care nu iartă pe nimeni, în condițiile în care secțiile ATI sunt pline iar numărul de cazuri crește de la o zi la alta.

Bine, hai că avem ca alternativă școala online. Nu se poate, spun aceiași părinți. Școala online scoate tâmpiți! Serios? Vi se pare cumva că orele făcute în sala de clasă din ultimii treizeci de ani au scos genii pe bandă rulantă? Adică ce vorbesc eu aici, sigur că da, uite câți medici făcuți pe Facebook avem! Nu, revenind la sărmanul învățământ online, trebuie să înțelegem că nu are nici o vină și că, practic, este un instrument educațional foarte bun, pe care noi habar n-am avut cum să-l folosim. Și că  autoritățile n-au fost în stare să asigure un minimum de infrastructură și formare profesională pentru profesori. De aia n-a mers.

Domne, stați puțin, că noi vrem școală online, spun alți părinți. Cei cu probleme medicale, aflați în categoria persoanelor cu risc, mai expuși și mai vulnerabili în fața virusului. Nu se poate, spune domnul ministru. Școala online a fost un dezastru! A, bravo, și cine trebuia să-l facă să meargă bine, cuvioasa Parascheva? Ați constatat că n-a mers și, gata, v-ați resemnat? Ne țineți în școli până ajungem cu toții la ATI sau care-i planul? Aveți vreun plan? De data asta, strategia “hai să fie bine ca să nu fie rău” nu merge. Îți asumi, dragă politicianule, niște măsuri clare, ferme, indiferent că superi o categorie din electorat. Dacă această categorie visează cai verzi pe pereți și cipuri 5G în sârma de la mască, da,  te lipsești de voturile lor și faci ce trebuie pentru siguranța tuturor, inclusiv a celor care nu sunt conștienți de pericol. Că de-aia ești politician responsabil. Dar nu, nu te poți lipsi de voturile lor, așa-i? Și de-aia o scalzi cu închisul școlilor, că parcă n-ai vrea să-i superi nici pe ăia, nici pe ăilalți. Nu-i nimic, între timp numărul celor intubați la ATI crește și tu îi vei avea pe conștiință. 

Carevasăzică, ne-am înțeles. Școală în format fizic nu se poate, online nici atât. Ce e de făcut?

Ei, cum nu știți? Meditații! Sigur că da, meditații. Mă rog, pentru cine-și permite. Bine, aici v-aș sfătui să vă puneți ceva bani deoparte pentru că prețurile vor crește. Legea cererii și ofertei, nu-i așa? Când or vedea bieții părinți că nu se mai face școală de nici un fel, vor recurge și la această soluție. Dar, pentru că numărul lor va fi foarte mare, costurile unei ședințe de meditații vor crește. Sigur că orele se vor face online, cum altfel? Dar, nu vă faceți griji, se vor face cum trebuie, pentru că aici e pe bani. Stați puțin, păi și dincolo nu era tot pe bani? Mai precis, tot pe banii părinților? Că școlile sunt instituții publice, finanțate din banii contribuabililor. Ba da, dar acolo ne-am dat deștepți toți și a ieșit un dezastru, na, că-l pomenesc pe domnul ministru.

Păi și? În final, nu e bine? Tot am găsit noi o soluție. Supraviețuim noi cumva. Nu, tot nu e bine. Pentru că nu toți elevii din România își permit meditații. Iar copiii ăștia sunt deja în al treilea an școlar pe care-l vor pierde, ceea ce este catastrofal pentru dezvoltarea lor și viitorul nostru. Iar asta se va vedea nu acum ci peste zece, cincisprezece ani, când vor fi adulți. Când ne vor fi vecini, profesori, colegi de birou, medici, mecanici sau instalatori. Eventual având și calitatea de părinți. Care, din cauza anilor pierduți de școală, vor vedea peste tot numa conspirații, oculta mondială și cipuri 5G în sârma de la mască sau pașaportul biometric. Ne permitem luxul ăsta?Nu cred.

Vreți să ținem deschise școlile?

Vaccinați-vă.

 

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *