Ierusalimul văzut de un profesor de istorie

de Marcel Bartic, profesor de istorie

Una dintre cele mai mari satisfacții pentru un profesor de istorie este dată, fără îndoială, de momentele în care poate vizita locurile cu semnificație istorică despre care a povestit în sala de clasă. Excursiile cu tematică istorică au un impact profund asupra învățării și evidențiază conexiunile dintre noțiunile predate în orele de istorie și lumea în care trăim. Surpriza, entuziasmul, uimirea descoperirii unui sit arheologic sau monument istoric sunt emoții care atrag copiii spre studiul trecutului și îi ajută să-l înțeleagă dincolo de scriptele programei școlare.

Educație Privată și Fiterman Pharma te ajută să transformi fiecare vacanță într-o ocazie de a-i oferi celui mic informații noi și interesante despre locurile pe care le vizitați împreună.

Simt cumva că vă pregătiți deja să dați click pe altă pagină așa că vă rog să mai zăboviți un pic. Nu țineam neapărat să am un discurs de metodica predării dar am vrut să vă explic că excursiile astea funcționează pe aceleași principii de când există școli pe lumea asta. Nu inventăm noi apa caldă, trebuie doar să conștientizăm cât de utile ne sunt în demersul didactic. Of, iertați-mă, am zis că mă abțin. Gata, tac, adică nu tac, mai bine vă invit să facem împreună o călătorie în timp și spațiu într-unul dintre cele mai faimoase locuri din lume. Un oraș care a suscitat, de vreo două mii de ani încoace, pasiuni puternice, simboluri care au străbătut în timp și au transformat lumea din temelii. Un loc în care calci, la propriu, pe istorie, la fiecare pas. Unul dintre puținele orașe din lume care are câte o poveste pentru fiecare dintre epocile prin care a trecut, din antichitate până în prezent.

Shalom! Astăzi povestim despre Ierusalim!.

Am fost vara trecută în Israel, alături de un grup de elevi. Obiectivul excursiei avea legătură cu istoria Holocaustului dar, sigur că da, ne-am folosit de această ocazie pentru a admira și vestigii aparținând altor epoci istorice. Oho, și câte sunt! La fiecare pas. Cele mai cunoscute sunt, fără îndoială, cele provenind din Antichitate, având legătură cu începuturile creștinismului. Veți descoperi însă monumente aparținând culturii elenistice, bizantine sau celor făurite de cruciați iar istoria recentă este la fel de ofertantă. Bine, dacă mă apuc să vorbesc despre fiecare mă ia editorul articolului la rost că e prea lung așa că am să vă povestesc doar despre ce am văzut, simțit și trăit în Ierusalim. Dar pentru că scriu aceste rânduri la răsăritul soarelui, dați-mi voie să vă spun mai întâi:

Boker tov! (Bună dimineața!)

Imediat cum am pus piciorul în acest oraș, mi-am îngăduit câteva minute de liniște și reflecție. Mă aflam într-un dintre cele mai cunoscute orașe din istoria lumii. Centrul lumii, cum era considerat în Evul Mediu. În această perioadă istorică, pelerinii europeni făceau câteva luni bune până aici pentru a călca pe urmele lui Iisus și apostolilor săi. Pelerinajele erau considerate o penitență în sine, o adevărată călătorie pentru descoperirea sinelui, purificării și, în cele din urmă, mântuirii. Cruciații au declanșat războaie care au ținut mai bine de două sute de ani pentru a-l cuceri. E un sentiment absolut incredibil. Trebuie doar să vă oferiți răgazul de a interioriza acest sentiment.

Unul dintre primele obiective a fost, sigur că da, Memorialul Victimelor Holocaustului de la Yad Vashem. Vă mărturisesc că a fost un vis împlinit. Mi-am dorit dintotdeauna să-l văd și, știți cum e, când îți dorești ceva foarte intens toată viața, atunci când te afli efectiv acolo, emoțiile sunt pe măsură. Memorialul este un complex absolut impresionant. Construcția lui, spațiile dedicate celor “drepți între popoare”, Memorialul Copiilor au produs o impresie foarte puternică asupra noastră. Îmi amintesc că m-am oprit în fața unei șine de tren adusă de la Auschwitz și am rămas așa câteva minute bune. Am citit foarte mult despre ce au însemnat aceste lagăre, destinația lor, modul de organizare și, totuși, aflându-mă în fața acelei bucăți de metal, m-am cutremurat. Nu mă puneți să vă explic cum te poți simți într-un astfel de moment pentru că nu am să pot. Nu știu. Pur și simplu, te pierzi cu totul. Aceeași senzație am avut-o intrând în Memorialul Copiilor care au pierit în timpul Holocaustului. Trebuie să fii tare de fire să poți străbate acel spațiu expozițional. Încă de la intrare, se auzea o voce care rostea numele copiilor. Era semiîntuneric, doar pozele copiilor erau luminate puternic. Când era pronunțat un nume, apărea o luminiță, undeva pe bolta încăperii, după care se stingea în câteva secunde.

Ca o stea căzătoare.

Am încercat să fac poze. Spun am încercat pentru că am abandonat ideea după câteva încercări. Mi-am spus că vreau altceva. Vreau să aud. Să văd. să simt. Să nu uit. Pozele îmi păreau ceva atât de nepotrivit încât am renunțat la idee și am preferat doar să contemplu și să-mi întipăresc în minte fiecare senzație trăită acolo. Are efect, credeți-mă. Acum, când scriu, retrăiesc fiecare clipă..

Dar simt că v-am întristat și nu vreau asta. Până la urmă, suntem în excursie, nu? Hai, ieșim de la Yad Vashem, ne urcăm în autocar și plecăm. Cum unde? În Orașul Vechi. Doar n-am bătut atâta amar de drum până aici și nu vizităm cea mai spectaculoasă parte a orașului. Uite, știți ce? Bem un pic de apă, da, e foarte cald pe aici, și mergem să vedem Turnul lui David, una dintre cele mai spectaculoase edificii din Ierusalim. Destinația construcției a fost una militară și administrativă. Începuturile ei datează încă din vremea regelui Irod cel Mare și a fost lărgită în diferite epoci istorice de către romani, arabi și britanici. Fantastic cum le poți explica elevilor trecutul Israelului pe meterezele acestei citadele de unde aveți posibilitatea să vedeți tot orașul și întreaga lui arhitectură. Atât cea modernă cât și cea a monumentelor istorice. A, stați un pic. Vedeți? Uite acolo, unde strălucesc în soare turlele acelea! Hai că, sigur le vedeți. Oare o fi… adică nu poate fi altceva. 

Biserica Sfântului Mormânt!

Mergem să o vedem? 

Hai!

Toda raba (mulțumesc mult în ebraică) pentru răbdarea cu care m-ați urmărit până acum. Mai rezistați un pic?

Ora la  care am ajuns acolo s-a nimerit să fie unul dintre momentele în care muezinii își cântă rugăciunile. Minaretele moscheii Al-Aqsa, ale cărei fundații au fost puse încă de la începutul secolului al VIII-lea și situată în imediata apropiere a Bisericii, este unul dintre cele mai sacre locuri ale Islamului. E un sentiment incredibil să te afli acolo, la răscrucea dintre două mari religii care au marcat aproape toată istoria Europei. Un echilibru menținut cu greu și pe care îl simți doar plimbându-te pe străduțele din jurul bisericii. Zonele în palestinienii își vând produsele într-o atmosferă de bazar oriental sunt bine delimitate iar soldații israelieni înarmați sunt o prezență obișnuită. E unul dintre locurile cele mai fierbinți din Ierusalim și se simte o anumită tensiune în aer, chiar dacă e acoperită de strigătele comercianților, muzică, și, în general, exuberanța aceea orientală. În drumul nostru spre Biserica Sfântului Mormânt, am fost sfătuiți de ghid și de soldatul care ne-a însoțit să nu zăbovim prea mult în zona aceea, din motive de securitate.

Am ajuns, în sfârșit, în cel mai sfânt loc al Creștinătății. Bruhim habaim! (Bine ați venit) și dumneavoastră! Bine, mă dau mare, trebuie să recunosc că ani Io medaber ivrit  (nu știu ebraica) dar am învățat câteva cuvinte cât ne-am plimbat pe acolo.

E o senzație puternică, trebuie să recunosc, chiar dacă în ceea ce mă privește, motivele țin mai degrabă de curiozitatea istorică decât cea religioasă. Tradiția atribuie întemeierea acestei Biserici Elenei, mama împăratului Constantin, care ar fi descoperit în acest loc Sfânta Cruce. Edificiul are o istorie complicată, trecând prin experiența autorității mai multor puternici ai vremii. În prezent, găzduiește confesiunile romano-catolicilor, ortodocșilor, armenilor ortodocși și credincioșilor din comunitatea ortodoxă coptă. Încă de la intrare am fost întâmpinați de un obiect cu semnificații profunde pentru credincioșii creștini. Piatra Ungerii, despre care se crede că ar fi fost locul în care Iisus a fost așezat pentru a fi pregătit pentru înmormântare, după ce fost dat jos de pe cruce. Cea mai spectaculoasă zonă este, desigur, Sfântul Mormânt pentru vizitarea căruia trebuie să vă înarmați cu răbdare pentru că rar se întâmplă să stai mai puțin de treizeci, patruzeci de minute pentru a-l vedea. Cu siguranță, cei cu convingeri creștine vor avea ocazia de a contempla cel mai sacru loc al lumii creștine, în vreme ce vizitatorii ca mine, pasionați de istoria și estetica edificiului, vor admira operele de artă care impodobesc fiecare centimentru din această biserică. Ce mi s-a părut foarte interesant a fost faptul că responsabilitatea (simbolică, desigur) a deținerii cheilor acestei biserici a revenit unor familii de musulmani. Cine știe? Poate că acest detaliu va reprezenta, odată și odată, cheia împăcării între toate religiile care încearcă să conviețuiască în Orașul Sfânt.

Ați obosit, nu-i așa?

Cred și eu. Și noi am resimțit oboseala după o astfel de zi. Sigur că au mai mai fost multe alte obiective pe care le-am vizitat și care ne-au impresionat profund prin trecutul lor zbuciumat și arhitectura lor cu totul și cu totul deosebită. A meritat însă efortul iar pentru elevii cu care am fost a reprezentat o experiență absolut fabuloasă. Mi-am dat seama de acest lucru nu doar văzându-i cu câtă atenție urmăresc fiecare explicație a ghidului ci și prin discuțiile, impresiile pe care și le împărtășeau la sfârșitul zilei. A, era să uit. V-am spus de domnul Mordehai? Nu, n-am apucat. Domnul Mordehai este cel mai bun ghid pe care l-ați putea avea în Israel. Are un deosebit simț al umorului și un talent pedagogic absolut fantastic de a explica fiecare detaliu, monument istoric sau parte a orașului pe care am vizitat-o. Toda (mulțumesc), Mordehai, oriunde te-ai afla acum!

Dacă vreodată veți reuși să ajungeți cu elevii dumneavoastră acolo, vă asigur că va fi o experiență pe care nu o veți uita niciodată. Dar chiar niciodată. Istorie, artă, religie pe un tărâm absolut fabulos care te surprinde la fiecare pas. Am rămas cu niște amintiri speciale din această excursie.

Bine și cu o sinuzită. Am descoperit că sunt cam sensibil la combinația dintre căldurile de pe acolo și aerul condiționat din autocar dar noi să fim sănătoși! Dacă v-am convins să mergeți, atunci nu-mi mai rămâne decât să vă urez: Nesia tova! (Călătorie plăcută!)

Articol realizat cu sprijinul

Produsele dezvoltate de specialiștii noștri se bucură de experiența farmaceutică acumulată în 25 de ani. Formulele produselor noastre se bazează pe ingrediente atent studiate pentru a răspunde nevoilor pielii indiferent de vârstă.