Formatul Evaluării Naționale e un blestem. Gimnaziul, cimitir al iluziilor noastre
04 Decembrie 2024, 13:08
Formatul Evaluării Naționale e un dezastru. Gimnaziul, cimitir al iluziilor noastre
de Gabi Bartic, CEO Brio
Au apărut datele TIMSS. Am pus linkul o postare mai jos și pun și singura poză optimistă a momentului. E un site extrem de bun, puteți să vă jucați oricum cu datele, le puteți descărca să faceți propriile modele de analiză. Le-am văzut și eu. Listez mai jos câteva concluzii.
2. Vestea bună: la gimnaziu am crescut. La Mate doar, dar am crescut. Una dintre cele 3 țări care au crescut. Ce spune asta e că luatul educației în mâini de către părinți din perioada pandemică a ajutat. Părinți mai implicați, rezultate mai bune.
3. Vestea proastă e că am crescut de jos de tot. Nu ne place Matematica, asta e teribil de clar.
4. La Științe suntem rău. Mă enervează clasamentele și la școală, deci și la tipul ăsta de date. Suntem rău, la coada Europei, nu chiar la coada lumii întregi. Dar asta se vede la permeabilitatea la teorii tâmpite și complet dezlipite de știință, la aderența la teorii alternative despre sănătate, viață, fizică, orice, nu ne trebuia TIMSS să ne lumineze.
Bun. Site-ul e o comoară, puteți face toate analizele serioase până scriu eu ce cred despre datele astea:
1. Formatul examenului de Evaluare Națională e un blestem pentru țara asta. Aș zice o rușine, dar am mai zis. Intru și în mecanică și în rol: câtă vreme el e un examen în timpul (nu la finalul) claselor obligatorii, are exclusiv valoare de orientare către un liceu sau altul. Având valoare de orientare egală și pentru secțiile de uman și pentru mate-info, și pentru științe, e o suprasimplificare să-l dăm doar la Mate și Română. Pentru un copil care merge la Știinte, ce vorbește acest examen despre potrivirea copilului cu o secție de Științe? Nimic, evident. Ne-am obișnuit cu Reginele examenelor (și meditațiilor, ca să nu ne mai ascundem) și când vorbește cineva că ar trebui un examen care să evalueze mai larg copiii, noi ne gândim doar la costul meditațiilor. Și spunem STOP. Spunem Stop, cerem explicit la școală focus doar pe materiile de examen pentru că și așa plătim prea mult pe meditații pentru două examene. Dacă ar fi 5, ce-am face? Uităm, în toată revolta asta, că nu e despre noi: ci despre școală și despre ce știe copilul. Că imediat ce încetează dresajul pentru examen pentru care plătim bani grei, copilul nu mai știe mai nimic și are spiritul critic tot la nivelul clasei a IV-a.
2. Goana după banii de burse a generat monștri. Când ne liniștisem cu notele umflate cu pompa în gimnaziu pentru că nu mai trebuiau la examen, au venit bursele și-au stricat (iar) tot. Școli întregi pline de bursieri, nicio departajare între copii, iar sunt toți copiii perfecți.
3. (cea mai tristă). Programa de Mate de gimnaziu (nu știu la Științe) nu e nici mai mare, nici mai mică decât a multor state participante la TIMSS. Știm asta din raportul național de la culegerea trecută de date. Și totuși, gimnaziul reușește să defecteze copiii români, producând o scădere semnificativă de competență. Avem două ipoteze, ambele catastrofale: sau nu predăm pentru competență, sau predăm doar „to the test”, și testul ăsta e examenul.
E aici o spirală: toți disprețuim felul în care dau copiii examenul de Evaluare Națională. Până la prima intenție de schimbare. Și atunci, părinții, terifiați că schimbarea trece prin portofelul lor, zic „să se schimbe, dar nu la copilul meu”, uitând că instituția care trebuie să gestioneze schimbarea e școala. S-au obișnuit însă părinții că nu de la școală le vine ajutorul. Așa că spun „pas”.
Profesorii de discipline-vedetă, cu ochii la același portofel (să mă iertați că nu mai spun „da, știu, nu toți, doar majoritatea, cei care dau meditații”) și la același timp al copilului spun și ei „pas”. Să se schimbe, dar să rămână cu șabloanele astea pe care știu eu să le dau la meditații, să facă alți profi gândire critică. Și mai ales, să nu mai vină și alte examene, ar fi prea mare lupta. Lasă, e bine așa.
Pe copii nu-i mai întreabă nimeni. Și dacă i-ar întreba, cum ar răspunde la „vreți mai multe discipline la examen?”. Ați ghicit. E inutil.
Eu am tot spus, în toate felurile, că ne dăm prea multă importanță și punem prea mult în cârca copiilor. Din disperarea noastră de a demonstra cât de importantă e materia noastră, cât de multă nevoie e de noi, cum nu se mai învârte planeta dacă noi nu intrăm în toare inutilele detalii care demonstrează chiar și ultimului nehotărât că noi suntem șefii științei predate și fără lumina noastră bezna învinge, uitând că mai multe luminițe mici fac mai mult și mai bine decât un singur reflector, defectăm copiii. Și-apoi ne uităm în jur, uimiți că ei nu valorizează știința, învățarea. Ar valoriza-o dacă ar vedea-o. Deocamdată le arătăm cum să uite mai repede tot ce au învățat bine în ciclul primar. Da, despre Gimnaziu zic. Gimnaziul, cimitir al iluziilor noastre.
Pun muzică, deși numai de muzică nu e.
