Închide
de Corina Popa, cercetător la Asociația Spaniolă de Lingvistică Cognitivă și fondator InterEDU
Vă aduc în atenție exemplul prin care este ilustrată funcția sintactică de atribut verbal exprimat prin verb la supin într-o culegere de gramatică pentru elevi:
„Tata i-a făcut cadou mamei o mașină de spălat.”
O primă observație? Femeile sunt încă portretizate în spații casnice, private, pasive și nu au acces la poziții de decizie. Aceste stereotipuri ne iau din forța de a FI, din puterea de a crește.
Stereotipurile se instalează în mintea noastră prin repetiție, încă din anii timpurii ai copilăriei, în care gândirea critică nu este dezvoltată – poveștile cu fete ilustrate ca prințese îmbrăcate în roz, preocupate de imaginea lor sau cu băieți puternici, pasionați de mașini. Ușor, ușor, începi să internalizezi stereotipul și să te judeci în funcție de o imagine simplificată, care nici măcar nu te reprezintă, ba mai mult, am face orice să renunțăm la ceea ce suntem ca să intrăm în tipar. Detașarea de tipar sperie. Iar când ne e frică și avem complexe, devenim ușor de manipulat.
Pentru a combate tiparele, avem nevoie de o pedagogie a libertății responsabile. Spun libertate responsabilă, pentru că elevul trebuie să își pună întrebarea dacă exercițiul libertății noastre aduce libertate și celorlalți sau le-o limitează. Libertatea înseamnă posibilitatea de a alege ce și cine vrei să fii. Pentru a alege și pentru a TE alege responsabil, avem nevoie de exemplificarea diversității. Dacă am sta să facem o analiză rapidă a interpretărilor deseori impuse pentru pregătirea examenului de bacalaureat la limba și literatura română, aproape că am putea împărți operele literare în două categorii: intelectualul însetat de absolut, care se îndrăgostește de femeia comună, incapabilă să îl înțeleagă (Ștefan Gheorghidiu de Ela, Felix Sima de Otilia, Pietro Gralla de Alta Gralla) sau femeia casnică și fină păstrătoare a tradițiilor din mediul rural, deseori supusă violențelor bărbatului (Ion și Ana, Ilie și Catrina Moromete, Ghiță și Ana etc.). Nu spune nimeni să renunțăm la autorii canonici, ci să insistăm asupra abordării critice și să diversificăm, pentru a se îndepărta de cantonarea în tipar.
Avem nevoie de o schimbare sistemică de mentalitate prin educație, care se va vedea peste ani, o investiție pe termen lung. De demnitatea femeii nu ne amintim de Ziua Femeii. De demnitatea femeii nu ne amintim, pentru că nu avem voie să o uităm. Miza tinerei care beneficiază de educația anului 2019 cred că trebuie să fie aceea de a fi privită în ochi și apreciată pe măsura modului în care gândește, nu analizată din cap până în picioare și judecată în funcție de modul în care arată! Aș vrea să ne privim în oglindă și să învățăm copiii să se iubească așa cum sunt și să nu mai creadă că au defecte. Nu avem defecte fizice. Sunt doar forme ale diversității față de un tipar impus în mod aberant.
Și pentru că e cazul să ne dăm seama că nu avem doar o problemă națională, ci una care trece cu mult granițele spațiului autohton, vă invit să constatați cum am încercat să îi păcălim pe extratereștri.
Vă prezint în cele ce urmează imaginea trimisă în spațiu în 1972, practic cartea de vizită a umanității pe care NASA a lansat-o către posibili extratereștri prin intermediul unei sonde:
Sursă foto: magonia.ro
Ce înțelegem?
Pe planeta noastră, există două tipuri de ființe, ambele de culoare albă – unele în prim-plan, care fac ceva (bărbatul cu mâna ridicată) și unele cu un statut secund, cu o natură pasivă, care nu fac nimic.
Vă îndemn să aveți spirit critic față de mass-media, față de practicile discursive și vizuale simplificatoare și față de pedagogiile care operează cu stereotipizări. Este incredibil mecanismul de control pe care îl au implicit imaginile și stereotipurile. Datoria noastră este aceea de a crea spațiile în care fiecare categorie să aibă voci care să le reprezinte. Orice societate în care sunt încă indivizi care consideră că masculinitatea e un ascendent asupra feminității sau invers dă semne retrograde. Nu suntem sexul frumos, căci nu există ca element al opoziției vreun un sex urât. Suntem oameni liberi cu drepturi egale. Nici cu două mâini drepte, nici cu două mâini stângi. Timpul se scurge la fel, aerul pe care îl respirăm este același, avem în egală măsură capacitatea de a raționa, dreptul de a relaționa, libertatea de a ne exprima.
A venit vremea să creăm imagini care să ne facă să ne simțim bine când ne privim, indiferent de rasă, de sex sau de tipologie. Care să ne arate noi perspective. Care să ne facă să ne simțim liberi și demni, nu doar ca ființe individuale, ci ca umanitate.
